Atunci cand ploua la noi sau Arca

La noi nu ploua la fel de mult si des ca la altii. Dar si cand ploua, orasele se transfoma in lacuri cu blocuri si masini plutitoare, oamenii isi scot colacele si barcutele gonflabile. Umbrelele nu are sens sa folosim caci, apa care vine de sus in jos este nesemnificativa. Apa care vine de jos in sus este in cantitatii industriale si nu refer aici numai la fantanile din Piata Unirii  ci la canalele de pe Bulevardul Tineretului care sunt arteziene. Dar daca vrei totusi sa mergi pe trotuar, ai nevoie de cel putin doua umbrele: una pentru ploaie si una pentru tzunamiurile aruncate de masini. Cu cizmele de cauciuc nu ai sanse, cu masina nici atat; variantele sunt barca sau slip. Acum incep sa inteleg de ce diversi oameni isi parcheaza iahtul in curte langa bolid si de ce unii oameni ies in haine de plaja pe strada...poate vine viitura!

Cel mai mult ma fascineaza oamenii din zonele rurale, unde sunt inundatii anuale si stie toata lumea ca vin oricum. Ei sunt tot timpul socati si luati prin surprindere de inundatii, ca si cum nu s-a intamplat la fel si anu trecut. Cum ar fi sa ramanem socati ca vine noaptea dupa fiecare zi.

Ca metode de precautie eu propun sa avem mereu in geanta sau cu noi:
- ochelai subacvatici
- aripioare gonflabile pentru brate
- colac(pentru genti mai mari)
- barca gonflabila si vasla pliabila
- masca pentru scufundari
- sandale cu labe de inot incorporate(pun pariu ca louboutin nu poate sa faca asa ceva)
- casca, pentru ca asa coafura rezista

In final propun sa construim o Arca RATB cu care sa putem naviga lejer atunci cand ploua de jos sus, cumparam bilet de la capitan si calatorim neinghesuiti de vesnicii pensionari plimbareti.

 Am gasit site-ul asta http://www.aquazone.ro/ pentru aprovizionari, cat pentru Arca zic sa pornim catre nenumaratele magazine de bricolaj.

Oameni si oameni

Oameni sunt tot timpul in jurul nostru. Sunt oamenii de pe strada, pe langa care treci, e tipul ala dragut cu care schimbi priviri in timp ce va intersectati pe trotuarul ingust, e nenea ala care da peste tine pentru ca nu vede pe unde merge, tipa grabita din spate care te calca pana te descalta, atunci cand te depaseste; sunt si oamenii pe langa care treci neobservata sau poate mult prea scanata din cap pana in picioare.

Acum o iarna, ma grabeam spre examen si patinam ingrozitor de lipsita de gratie, cu apreschiurile pe ghetusul de pe drum(apreschiurile mele sunt de model, nu au aderenta pe zapada sau gheata ). Cu putin inainte de intrarea de la metrou, am dat peste o bucata de trotuar oglinda. Printre masinile parcate nu aveam loc sa trec, asa ca mi-am luat inima in dinti si am pasit. In secunda doi mi-au fugit picioarele de sub mine si am aterizat frumos in fund(ooohh! dar cat de tare a durut...) de nicaieri ma apuca o mana, ma aduna de pe jos si ma aseaza pe gard. M-am dezmeticit si mi-am dat seama ca o doamna fosrte amabila si vizibil ingrijorata, ma intreba daca sunt bine. I-am spus ca sunt si  I-am multumit. A vrut sa ma duca pana la metrou si pana nu m-a vazut ca merg bine nu m-a lasat sa plec.

Vara asta, ieseam de la metrou si m-a prin o rafala de current nebun si mi-a luat palaria de pe cap. Cand m-am intors o femeie fugea dupa palaria mea. A reusit sa o prinda in capatul celalalt si mi-a inapoiat-o victorioasa. Cat de amabili sunt unii oameni!

Pe de alta parte sunt si oameni care te imping afara din autobuz, pentru ca ei trebuie sa coboare neaparat in secunda aia. Sau sunt disperatii de la metrou care se urca inainte ca cei din metrou sa coboare. Si mai sunt oamenii din supermarket care de pilda, atunci cand am daramat o pereche de ochelari pe jos, o voce atotstiutoare si sarcastica a venit din spatele meu : ,,Poate ii si ridicati, ca nu trebuie sa calce cineva pe ei si sa-i strice!" Mai ce grijulii sunt unii, si pe deasupra citesc si gandurile. Am ridicat ochelarii ca doar eu I-am dat pe jos, si cum am un palmares imens de rafturi si obiecte daramate in magazine, nu as lasa niciodata ceva pe jos...

Imi explodeaza capul

Azi am inceput cu o programare la dentist. Ma duc atat de des la dentist si ortodont de zici ca sunt studenta acolo. Am continuat cu un shopping mic de materie prima pentru http://sewcutandglue.blogspot.ro/, chiar intentionez sa cos in seara asta. M-au batut ingrozitor sandalele, dar am ajuns intr-un final, incaltata, acasa. Si dupa ce am reusit sa fac mult asteptatul dus, m-am apucat de tema la grafica publicitara. Tema asta nu prea iese din prima cand nu exersezi. A iesit cum se vede mai jos(jumatate din tema - restul nu mai vad destul de bine ca sa o pot realiza). De ce nu vad?Pentru ca atunci cand ai lucruri de facut se inghesuie toate buluc peste tine si trebuie facute acum, acum , acum! Nu vad  si pentru ca am trimis 100 si ceva de mailuri personalizate, asa ca inainte de eveniment. Trebuie sa recunosc ca la vreo trei participanti nu am reusit sa-mi dau seama care e numele de familie si care e numele mic.
Poza autorului e cam aiurea acolo, dar asta era cerinta, sa-i vedem fata! Va intrebati ce s-a intamplat in bula temporala dintre shopping mic si acasa. Da ei bine, am mancat si am respirat niste aer conditionat in Unirii, impreuna cu o prietena. Maine cad din pat pe la vreo 7 jumate si ora la care ajung acasa este necunoscuta momentan. Deci pentru lucruri amuzante postate pe blog o sa mai dureze ceva...O noapte cat mai rece, va doresc!
P.S. Citatul zilei: ,, Imi e dor de mama cand avea bani multi!" 

Papagalul este o pasare tropicala

Am ajuns acum vreo 2 ore acasa. In spatele blocului, pe geamul masinii de langa locul nostru de parcare statea lipita o pasare mica, arata ca o vrabie, dar era colorata. Un papagal perus, saracul, pierdut evident. Am incercat sa-l prindem, dar nu am reusit. Asa ca daca cineva care citeste stie pe altcineva care si-a pierdut papagalul, dati de veste!
Am renuntat sa incercam sa-l mai prindem:( O sa supravietuiasca maxim vara asta, minim cateva zile pana il insfaca o mata. Imi pare ingrozitor de rau pentru el.
Daca va ganditi la protectia animalelor, nu face nimic. Acum un an, o pisica s-a urcat in plopul din spatele blocului. Cum baiatul sexy sau pompierul musculos din reclame,nu erau prin zona; ori salvau alte mate ori aveau si ei alta treaba, am ramas cu Protectia animalelor si Pompierii. Protectia animalelor nu se baga, probabil  ca pisica nu intra in randul animalelor, iar pompierii trebuie platiti pentru interventie. Practic nu are cine sa salveze mata din plop. Dupa 3 zile de stat in plop, am crezut ca-si face cuib acolo, a cedat la ,pisaiturile' noastre insistente si a coborat.
In materie de pagali, am mai prins unul acum cativa ani. Dar idea este urmatoarea, papagalii sunt http://dexonline.ro/definitie/papagal, ce spune aici ca sunt, PASARI EXOTICE. PASARILE zboara, mai mult PASARILE EXOTICE traiesc in locuri exotice. Am vazut o pereche de papagali in Tineretului acum un an, in rest in tari ca Spania si Portugalia. Tara noastra nu face parte din ele. Asa ca imi doresc tare mult ca oamenii sa nu-si mai cumpere papagali sau alte animale care nu-si au locul pe langa casa omului. Pisica/Caine - sunt doua variante foarte bune, bine in cazul in care aveti grija de ele si distingeti litiera de balcon, fara ajutorul autoritatilor.

Lichidare de stoc

Ploua cu boabe de gheata de o jumatate de ora, si nu da semne ca se opreste in curand. Tuna de vibreaza geamurile, din moment in moment astept sa intre gheata peste mine in casa. Masina, cred ca o sa arate ca un Pegeut cat de curand http://www.youtube.com/watch?v=50A9wjJ40Dk. M-am gandit la trei motive pentru gheata asta: 1. Se scutura vrejul de fasole a lui Jack, caci gheata arata exact ca boabele de fasole; 2. Astia de la meteo nu au platit tributul acolo sus, si s-a razbunat cerul pe noi, sau ultima varianta si cea mai plauzibila 3. Lui D-zeu I-a ramas niste gheata pe stoc din iarna, ca totusi nu a nins destul si cum incepe sezonul reducerilor a zis: Lichidare de stoc, sa cada gheata peste voi!

P.S. I love you!

Am pasit pe pamantul uscat, iarba imi gadila gleznele si aerul cald ma sufoca. Miroase a brad, praf si trandafiri. Un bondar zboara greoi dintr-o petunie intr-alta. Ma dor urechile de atata liniste, simt nevoia sa aud un zgomot, cat de mic. Nu se vede tipenie de om, nici in stanga, nici in dreapta, dar se aude un ciocanit, vine din parul varatic. Acum se aude de peste tot si o vad! E o ciocanitoare. Cauta frenetic ceva pentru masa de seara. Parul nu pare destul de ofertant asa ca zboara mai departe. Incerc sa nu o pierd din ochi, dar cand imi mut privirea uit complet de ciocanitoare. In fata mea se ridica inalt si maiestos, batranul, titanul, pajul a trei generatii din familia noastra. In ciuda staturii impunatoare, e plin de dragoste si intelepciune. Ma stie de cand ma stiu si eu pe mine. O stie si pe mama, dar si bunica si strabunica. El e povestitorul. A rasarit deasupra unei ghetarii, sfios...acum e ca bunicul; ti se umple inima de bucurie cand il vezi, te protejeaza, iti stie toate nazbatiile, te ascundea la de-a v-ati ascunselea. Dar nu-ti spune nimic, te priveste tacut si recunoscator.
 Iarna pare infrigurat si uitat de lume, dar sa-l vezi vara cum domneste peste toti, e ca un rege cu o coroana mare si scumpa. Tomana, coroana-i incrustata cu multe pietre de smarald, dar le leapada mai tarziu pana cand da frigul, pentru ca nu-i tin de cald...el este Nucul din gradina mea de la ,,muntele meu''.(Spun ,,muntele meu'' pentru am o radacina aici, si e unul din locurile sufletului meu) O sa spuneti ca e un copac. E mai mult decat atat, e un arbore al familiei care spune prin tulpina, coroana si frunze, povestile familiei.

P.S. Nucule, I love you!

Teatru in autobuz

M-am urcat azi intr-un autobuzul 300 si ceva. Era putina lume, liniste, aer conditionat, eram cu totii lesinati de caldura, cand se aude o voce tunatoare de barbat: O sa muriti cu totii! M-am intors sa vad de unde a venit vocea. O sa ardeti in focurile iadului, voi toti care va uitati la mine! L-am depistat. Era un barbat la vreo 30 si ceva de ani, pe unul dintre cele 4 scaune vis-à-vis din spate. Privea in zare prin oameni, din cand in cand intorcea nervos capul si fixa pe cineva cu privirea. Degeaba va imbracati in haine, si va pieptanati, ar trebui sa va tundeti toti scurt, si femeile! A luat o pauza de efect, apoi: Iadul o sa va inghita pe toti! A reintrodus idea principala si pentru noii veniti din statie. Cand a tipat dinou, doamna de langa el a sarit in sus.Si restul l-au vazut. Era atat de buna interpretarea incat te gandeai ca poate esti la camera ascunsa. Pentru cateva fraze a vorbit perfect nemteste, aceleasi replici despre iad. Dupa ce incepusem sa inteleg ca se crede Hitler, a dat-o in salvatorul lumii si poate chiar D-zeu. V-am salvat de pototop, v-am iertat de pacate, v-am salvat! Dar nu, nu  acum numai, acum o sa platiti! Nu meritati sa ma jertfesc pentru voi, nici tu femeie in bluza aia rosie... Din pacate am coborat dupa trei statii si nu am prins finalul daca exista unul. Oricum pe langa faptul ca fata omului trada faptul ca ceva ii lipsea, monologul a fost magnific. Daca nu-l vedeai si erai intr-o sala de teatru, puteai sa juri ca e un actor foarte bun, care poate acum isi da licenta.O experienta fabulous de ciudata...

Far Far Away chiar exista

Azi am constatat cu stupoare ca programarea de la dentist se suprapune cu grafica. Cand am facut programarea, am omis faptul ca eu termin cursurile la 12 jumatate asa ca am ales foarte inteligent ora  12. Problema era ca trebuia sa ajung cu viteza luminii din Lujerului in Brancoveanu. Misiune imposibila din start. Am stat cu 10 minute mai mult la curs, a venit metroul in 7 minute, la unirii in 5 si cand am crezut ca mai am inca putin...strada era efectiv din ce in ce mai lunga, si mai lunga si chioscul de ziare din capat era parca inghitit de pamant. Simteam cum picioarele mele nu mai coopereaza, intersectia era atat de departe si nu o sa ajung niciodata; sandalele ma bateau ingrozitor peste bataturile de la noii pantofi fuchsia, pansamentele fluturau libertine in vant si mergeam ca o gasca. Incepusem sa cred ca am gresit strada. Dar la un moment dat, cand eram pe cale sa renunt, s-a ivit la distanta chioscul unde trebuia sa fac stanga pe straduta. Nu stiu cum am reusit sa nu ma descalt. Cat despre programarea la dentist, am intarziat o ora si jumatate...

Noroc cu nenorocirile

Da, da noroc cu orice se intampla rau la noi in tara ca altfel dau faliment posturile de stiri si emisiunile de cancan. Astazi problema existentiala a fost Alexandra Stan si ce a patit ea. Da, neplacut pentru ea, dar dormin la noapte fara grija si problem si cu ea si fara ea. La noi stirile ar trebui sa se numeasca NENOSTRIRI. Nu vezi nimic relevant pentru o viata ta, vezi nenorociri de toate felurile, speculatii despre lucruri absolut irelevante.
Cred ca stiristii, se trezesc dimineata cu un gol mare in stomac si se roaga: ,,Doamnee, sa se intample ceva!" Si cand mai cade cate un avion, rasufla usurati; accident pe DN1(multumesc Doamane!).
In loc sa ne spuna si noua despre evenimente culturale si reusite in sport(adevarate reusite in sport, nu cine cu cine s-a mai combinat) Daca te uiti la sterile din sport, ai senzatia ca singurul sport d epe lume este fotbalul si mai mult singurul sport practicat este agatatul de fete.
Ziare nu am mai cumparat de mult, ma inspaimanta cand vad cate unul in metrou. Ziarele cu cele mai mari tiraje la noi sunt un fel de ziare playboy. Femei dezbracate pe toate paginile, putin scris si cu greseli, pana si rubric meteo este prezentata de una in bikini si topless.
Concluzia este ca poporul nostru este cam sadic, se uita la nenorociri in disperare, sta lipit de  povestile dramatice de la emisiuni precum ,,Dansez pentru tine", telenovele cu drama peste orice limita admisibila.
Omul sfinteste locul, iar in cazul romansilor, consumatorul de informatie caracterizeaza majoritatea poporului.
Am sa termin de batut campii cu o replica pe care am primit-o dupa BAC, in 2011 cand am dat eu.
- Voi ce ati scris la subiectul trei?
- Ion, normal!
- Erau Caragiale, Petrescu sau Sorescu,particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un text dramatic.De ce ai scris Ion?
- Pentru ca era drama.
- Adica?
- Se termina trist, deci este drama!....

PrTea de vara

Luna aceasta, ca in fiecare luna, echipa PrTea + eu, organizam o noua editie. Astazi am dat start inscrierilor si suntem foarte entuziasmati. Va asteptam in limita locurilor disponibile:P sa vedem cum ne facem remarcati in new media. Dupa acest eveniment sper sa-mi cresc vizualizarile pe blog la 7 miliarde:D, glumesc!
 Avem afis dragut, invitati misto si speram multi participanti! Asa ca, Hai!

4 ani, 1 luna si cateva zile

Acum patru ani mergeam optimista pe Magheru', cu buzele tuguiate si incercam sa imi dau seama cum am sa inchid gura cu toata instalatia metalica de pe dinti. In ciuda faptului ca, mult timp am mancat mancare pasata si supa, am fost atat de optimista inca dupa vreo 2 ani, am ramas fara optimism si m-am trezit la realitate. Dupa criza ,, vreau sa-mi scot aparatul cu pantentul'', am reusit sa uit pe cat de mult posibil ca am asa ceva. Momentele in care-ti dai seama sunt cand, ai tot meniul de la pranz printre sarme, cand mananci covrig cu mac si macul ramane, tot, tot, tot,  intre dinti, sau cand mananci porumb fiert si-ti ramane tot pe dintii din fata. M-am lasat de mancat mere, dureaza mult prea mult sa le decojesti si sa la tai, si pana la urma unde mai e placerea de a musca, cu pofta, din mar? Din pacate nu am gustat guma Five, a aparut dupa ce mi-am pus eu aparatul si acum sunt sober in materie de bubblegum de 6 ani. Am descoperit pastilele mentolate in schimb:)
Dupa ce am avut bucati minuscule de metal lipite in orice pozitie posibila pe dinti, a venim si ziua aia, care nu credeam ca mai vine. Data viitoare iti luam mulaj si peste trei saptamani iti dam apatul jos. Probabil trebuia sa sar in sus de bucurie, nu am reusit sa fac asta, dupa atata timp se cam duce cheful, dorinta cam orice.
A venit ziua de azi. Scosul aparatul la nivel poetic e un fel de transformare, trecere catre o varinta mai buna a ta, la nivel practic, au fost trei ore de stat pe scaun. Am crezut ca incep sa ma cameleonizez dupa verdele scaunului. In timpul asta, aparatul nu vroia sa ma paraseasca asa ca, vreo 10 minute am avut o serie de clesti si pense in cavitatea bucala. Apoi neoronii mei au fost grav ametiti de freza. Vedeam doua blocuri in loc de unul si cam patru becuri.
Intr-un final, am zambit sfioasa in oglinda din holul facultatii si am avut senzatia, pentru cateva secunde, ca imi zambeste altcineva. A fost wow, am topait putin, cand am iesit de la cabinet( m-am asigurat, nu se uita nimeni:P) Mi-am facut poza si am declarat incepand de azi ,, Saptamana fii cat vrei tu de narcisista, e voie!''

P.S. Imi revin dupa o saptamana de analiza in detaliu a zambetului meu, promit:D

Cutia neagra

Eu platesc cablu si am trei televizioare in casa. Nu ma uit la TV, il folosesc ca sunet de fundal. Rar vad ceva care sa ma invete ceva. Stiu oameni care au renuntat la televizor si sunt foarte bine. Nu cred ca eu as duce dorul lui, dar imi place sa ma uit pe HBO si la documentare. Pana acum cateva luni totul merge bine si frumos, pana au aparut oamenii cu cablu la usa si ne-au dat o cutie neagra cu telecomanda, arata ca un dvd player. Viata mea s-a schimbat radical de cand am primit cutia neagra. Trebuie sa folosesc doua telecomenzi atunci cand vreau sa schimb programul sau sonorul. Daca nu reusesti sa folosesti cum trebuie 2 telecomenzi simultan iti bazaie televizorul de zici ca ai un stup de albine in casa. Si cand reusesti sa prinzi miscarea sincron te trezesti ca HBO nu se mai aude si ca Discovery nu mai e nicaieri, in schimb ai Taraf, Etno de toate felurile, Digi Orice, Trinitas si programe pentru adulti. Asta se intampla in conditiile in care platesc un pachet special pentru Discovery. Daca renunt la cutia neagra, imaginea este plina de purici, si isi pierde din culoare(nu, nu este de la televizor). Si suni la RCS-RDS si intrebi, unde naiba e Discovery??? Tanti de la telefon, reprezentant oficial al fimei, iti spune asa: Dar v-am adaugat alte 20 de programe noi? Acum aveti 10 digi-uri, Trinitas si Taraf? Tu: Doamna eu am abonament pentru Discovery, nu vreau Trinitas si Taraf!!! Tanti, absolut contrariata: Dar aveti 20 de programe noi! Tu: Pe care nu le vreau, nu le-am cerut si nu am nevoie de ele. Eu vreau pachetul pe care ii platesc, daca nu vreau sa renunt la el, pentru ca nu am programele pe TV! Tanti: Aaa, dar nu puteti sa modificati contractul, e valabil un an, trebuie sa asteptati pana in septembrie sau sa renuntati dar tit trebuie sa platiti. II spui ca ei nu-si respecta partea de contract si ea iti spune ca asta . Asa se rezolva problema clientului asta e!
Am inceput sa investighez oferta de pe piata si am descoperit ca exista Orange TV. Oricum orice e mult mai bine decat Pachetul purici&albine si extra cutie neagra de la RCS-RDS. Sa nu mai spun ca nu pot sa vad HBO online...

Beton asezonat cu emotie

Oamenii posteaza pe facebook, intagram, pinterest, tumblr si in multe alte locuri poze cu Tower Bridge, Tour Eiffel, Impire State Building si multe alte cladiri, monumente si locuri din lumea asta mare. Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand vad o poza cu un loc la care visez sau in care am fost, ma cuprinde un sentiment foarte placut. Si ma gandesc ce reuseste sa faca omul cu o poveste. Pana la urma sunt bucati de piatra, otel, beton, dar de ce nu le vedem asa. Cred ca este vorba despre ce spune locul si de energia pe care o transmite. Cred ca locurile se formeaza dupa trairile oamenilor care stau acolo. Sunt orase fericite - Barcelona, orase triste - Bucuresti , orase romantice - Venetia, orase reci - Berlin, orase primitoare - Lisabona, orase iubibile - Paris, orase cu de toate pentru toti - Londra.
Nu ne emotioneaza cladirile si orasele in sine. Desi oameni straini au creat povestile de pe planeta asta, noi impartasim emotiile lor, energia pe care au lasat-o cand au fost acolo...inevitabil suntem legati unii de ceilalti, chiar daca nu ne cunoastem, traim si simtim impreuna, la fel nu dar influentati de ce a fost. Disneyland e un loc bucuros si fericit datorita copiilor care se bucura zilnic acolo, nu ai cum sa nu simti asta cand ajungi acolo. Sibiul si Sighisoara sunt niste povesti in sine. Asa cum centrul vechi din Bucuresti are colturi cu un sarm interbelic aparte, sarmul asta vine de la oamenii care au trait acolo povestile lor de viata. Daca ne uitam in urma povestile vietiilor noastre se leaga de locuri in care am trait, am iubit, am suferit, traim, ne bucuram si ne iubim.
Sau poate asta e doar e perspectiva fabuloasa a modului in care umbrim locuri de pe pamant...

Scarpinam rechinii pe burta si girafa intre dinti

Cam asa vad oamenii astia pasionati de animale problema. Ma uit la diferite emisiuni in care ne arata americanii sau altii cum au ei grija de animalele salbatice. Le tin inchise in custi, le cantaresc zilnic, le dau 3 mese pe zi, au program de miscare zilnica si de joaca. Mie imi suna a inchisoare. Cineva trebuie sa-i faca pe oamenii astia nebuni, sa inteleaga ca animalele trebuie sa traiasca in libertate necontrolata, in supararea sau bucuria lor. Nu au nevoie de noi oamenii. Dar pe noi ne mananca sa stim ce si cum misca fiecare specie. In loc sa facem gradina zoo - lagar pentru animale - mai bine incercam sa descoperim mai multe despre noi oamenii. Sa nu vorbesc de placerea odioasa de a dresa elefanti, cai, foci si alte animale care au si ele viata lor. Ne ducem la circ sa vedem acrobatii si numere spectaculoase cu si despre oameni. De ce vrem sa vedem animale chinuite si private de libertatea de care noi avem parte.
Am vazut privirile urangutanilor, cimpanzeilor si gorilelor de la Zoo Berlin. Erau pline de frustare si neputinta, se uitau la oamenii care se holbau la ele cu atata dispret si deznadejde incat mi-au dat lacrimile de furie. De ce vrei sa inchizi animalele in cutii de plasa si sticla pentru o viata mizera si scoasa din contextul ei natural. Nu am de gand sa mai calc vreodata la zoo.
La Londra in muzeul de istorie naturala ramai fara glas, atatea animale din intreaga lume si de cand e lumea. Dar vine un moment in care realizezi ca alea in jur de 100 de pasari colibri impaiate au fost mai intai private de viata si apoi impaiate si devine ingrozitor de trist. Poti sa vezi pe corpul girafei sau pe al elefantului, cusaturile de imbinare si brusc fascinatia care te inconjura cu cateva secunde in urma s-a evaporat.
Stiti papagalul Ara de la petshop? Nu aveti cum sa nu-l stiti pentru ce e acolo de cand s-a deschis magazinul si nu-l cumpara nimeni. Sta intre patru pereti de sticla cam 1m pe jumatate de metru si da semne de stress maxim. De ce vrei sa inchizi un animal asa de frumos care e facut sa zboare intr-un petshop? pentru bani evident:(

 Propun sa ramanem la documentarele Discovery, National Geographic si altele ge genul si Cirque du Soleil:)

Amintiri...

In seara asta nu am o povestioara amuzanta. M-am uitat printre niste poze mai vechi, mi-am amintit de scoala generala de colegi si de prieteni uitati. Am dat si peste alte poze de familie.
Am intrat parca in transa si am fost iar mica. Acasa la mamaie unde eram ma bucuram de toata atentia ei si a lui tataie, unde matusa mea de 20 si ceva de ani ma adora si imi cumpara toate prostiile din lume. Ma vad pentru un moment la masa din bucatarie, cu trei perne intre mine si scaun, mananc salata de rosii cu tataie. Acum sunt in spatele blocului de mana cu tataie si mergem 'la umbrelute' sa luam jeleuri. Ne mutam in sufragerie cu toata familia, radem cu totii pentru ca, tataie putin ametit, face o demonstratie de dans, asa cum numai el o face. Am iesit deja de la scoala si intr-un colt, langa gardul verde sta tataie, a venit sa ma ia.
Hmm miroase a saramura, tataie a fost la pescuit si mamaie e bucatareasa perfecta. Pe balcon astept, cu cojocul lui tataie care e de 5 ori mai mare ca mine, sa se raceasca ciorbita de pe pervaz. Sunt racita si lipita de pat, tataie vine sa-mi faca frectie si-mi spune: Unde are tiganul os?rade el, rad si eu.
Au trecut ceva ani si stam in bezna in sufragerie pentru ca a cazut curentul. Povestim vrute si nevrute, ca doi vechi prieteni, ii vad chipul ridat la lumina lanternei si ochii mari si caprui ma privesc cu iubire si caldura neconditionata. Anul trecut a venit in vizita, asa cum ii place lui. M-a imbratisat si m-a intrebat cu atata drag: Ce faci puisor? M-a strans in brate si m-a pupat. Ii simt imbratisarea de cel mai cald om din lume si acum. Vocea lui e in mintea mea si parca l-as suna sa-mi mai spuna puisor, iar.
Dar la celalat capat al telefonului nu mai are cine sa raspunda...Tataie al meu s-a retras acum in inimile noastre...

Ploaia este uda...

Da chair asa este! In principiu nu-mi place ploaia, imi place sa o ascult in schimb si imi place ca dupa o zi torida, la apus sa ploua, nu am idee de ce dar e romantic.
Dar sa lasam romantismul...

Ploaia este uda atunci cand  iesi din masina, fara umbrela, pentru ca de dimineata era senin, si simti cum ti se varsa cam 5 galeti de apa in cap.

Ploaia este foarte uda atunci cand esti in noii tai balerini de panza, albi cu floricele, si hotarasti sa te descalti. Nu are sens sa transformi frumusete de pantofi in barci.

Ploaia este uda cand te duci la interviu, parul tau arata o singura data pe an ca in reviste, dar se expandeaza imediat ce intra in contact cu ploaia.

Ploaia este atat de uda la Londra, incat pari sub influenta a diverse lucruri din cauza parului tau, care efectiv leviteaza pe langa cap.

Ploaia lasa in urma balti, dar ce spun eu aici, lasa lacuri. Tu topai ca o caprioara printre balti, in pantofi ca doar nu mai ploua, si deodata iti suna telefonul, e el:X, oare ce vrea sa-mi spun...pleeeosc!!! te scufunzi cu pantofi cu tot pana la glezna. Deci ploaia e uda.

Ploaia e uda cand, un caine ud se scutura pe pantalonii tai crem, dar si cand te stropeste un dobitoc cu masina pe rochita ta bleu. Sau cand mergi ca o rata si ai pete maro pe toata gamba dreapta.

Ploaia e ingrozitor de uda cand, vantul iti zboara umbrela, ai geanta deschisa si ploua in ea, camasa de matase sta leoarca si rece lipita de tine, parul incepe sa ia altitudine si tu nu ai maini sa mai raspunzi la telefon.

Ploaia e uda, dar cand tot ce respiram este praf, ma las facuta ciuciulete drept multumire:P

Unde isi fac cucii cuib?

Vad din ce in ce mai des fete cu parabolice pe cap. Si ma intreb daca prind mai multe frecvente radio, canale tv sau poate niste neuroni? Cine stie! Ma gandesc ca parul adunat boboc in varful capului, ajuta la o mai buna comunicare telepatica intre purtatoarele de asa ceva, un fel de what's up, e free si e pentru toate persoanele cu un par dornic de senzatii tari la inaltime. Azi am vazut cateva parabolice instalate, una era la posta si era cam tot ce se vedea peste ghiseu - parabolica. Iar celelalte mergeau tantos pe strada si prin mall.
Dupa ce am vazut oameni in cizme azi, am vazut si parabolicele si am inceput sa cred ca e ceva in neregula cu mine. Asa ca am avut o discutie inspirationala cu mama: Spune-mi si mie de ce isi fac fetele astea parul asa? Mama(o ador pe mama, e geniala), se gandeste pentru cateva secunde si imi spune foarte natural ca si cum mi-ar spune ca cerul este albastru, exact asa: Mama, fetele astea au un stol de cuci la cap, unde vrei sa stea si cucii saracii?! In cuib, normal! enigma rezolvata:)))

http://www.weirdspace.dk/HannaBarbera/WilmaFlintstone.htm

Avem si sosetele pentru balerini

Pe timpul liceului, nu chiar in cretacic, am iesit la o sesiune de cumparaturi impreuna cu cea mai buna prietena. Si cum cautam noi nimic si de toate, am intrat la Penti(magazin cu lenjerie intima, sosete,dresuri, pijamale, lucruri dinastea) sa intrebam daca au sutien negru 75B cu push-up. Tipa ne zambeste de parca I-am adus marea fericire a vietii si se duce sa caute. Cu o profunda mahnire pe fata, ne spune ca nu are, dar se insenineaza brusc, isi intinde zambetul pe toata fata si spune: Nu avem sutien, dar avem sosetele pentru balerini, doriti?...am stat cam 10 secunde blocate si ne holbam la ea. De unde si pana unde? De cand poti sa folosesti sosetele pentru balerini in loc de sutien?
Trece cam un an, vine ziua mamei si ma duc sa-i iau felicitare din bamboo. Nu am scapat de inevitabila introducere cu: Bine ati venit la Bamboo! (sunt convinsa ca atunci cand intri undeva, sti ce e acolo, nu te arunci in fantana si dupa ce iti dai seama ca esti in cadere libera, te intrebi: oare asta era topoganu?) am inventariat toate felicitarile, nu am gasit ce imi trebuia, asa ca intreb: Aveti felicitare cu zodia taur? Tipa se uita si ea printer felicitari si imi spune: Hmm(vizibil marcata), nu mai avem cu taur, dar avem cu, Capricorn:D si-mi etaleaza zambetul. Raspunsul asta a fost mult peste sosetele. O intreb: si ce fac cu un Capricorn, cand zodia omului e taur, nu e ca si cum o schimbi dupa chef - eu sunt berbec, dar ma simt cam balanta asa... Tipa imi spune cu un zambet tamp si totusi nevinovat, au coarne amandoua!

Oaza de verdeata

Azi in timp ce mergeam prin caldura torida a soarelui emanata de asphaltul bucurestean, am descoperit impreuna cu Purple, o adevarata oaza de verdeata si aer. Parcul Operei se intituleaza. Obisnuia sa arate ca un colt cu buruieni, acum parca e o bucata de parc cu iz occidental. Iarba tunsa la milimetru, pasarile canta parca dupa partituri, e umbra si racoare, nu foarte liniste, dar e un loc in care sa-ti tragi sufletul dupa atata praf, asfalt si caldura imbacsita de poluare. Au construit si un pod interesant peste un fel de balta cu flori si mormoloci si stuf. O adevarata bucurie verde in mijlocul orasului:) Am adaugat si cateva poze...

Viata la bloc IV

E o oarecare zi, in care o sa ies din casa si o sa ma intalnesc cu oameni. Nu intru in bucatarie pentru ca aseara mi-am facut baie si nu vreau sa-mi miroasa parul a supa si pui la cuptor. Se supara mama pe mine pentru ca refuz sa mananc in bucătărie. Dar asta este, piticul de pe creier trebuie respectat. Se apropie ora de ieseala si ma duc sa ma pregatesc. Intru in camera mea, cu norul de parfum inca plutind in jurul meu, deschid usa si imi pica nasul...am facut catastrofala greseala sa las geamul deschis in camera. Acum mirosuri de toate lighioanele prajite zburda ca niste dracusori printre hainele mele de ieseala. De ce iti e frica nu scapi! Te feresti de ceapa calita si untura prajita ca de molima, dar universul asta e siret, complotează cu vecina de la patru, si ti-o da de unde nici nu te astepti:| Totusi, stai si te gandesti cum pot unii oameni sa manance ceva ce miroase atat de revoltator. Dar ficatul lor ce parare are oare despre problema asta? Stiu!!! Medicamentele ale din reclame asta fac, dupa un pumn de ficato-protect sau ceva de genul, iti cresc inca doi ficati. Si cand ai in total trei ficati mananci linistit si plastic prajit. Atunci, cu o armata de ficati specializați fiecare pe un anume tip de mancare grea, iti terorizezi vecinii.
Dar nu v-am spus de vecinul care a facut gratar cu lemne pe balcon?? Intr-o altă zi cu siguranta povestim:)

Intens

Am un gol in stomac. Si persista. Mintea imi e tulburata si ma incerca sentimente amestecate. Refuz pentru cateva minute sa ma las prada lui. Dar nu reusesc, nu am cum, atata energie, suflet si traire...nu ai cum sa nu intri in joc. Te ademeneste atat de usor...incat bariera ta imaginara nu e de gasit. Esti acolo trup si suflet, esti bucuros, esti trist si de fiecare data il cunosti si il re-cunosti. Nu e niciodata acelasi. Ii prinzi privirea pentru o clipa si te cutremura cu totul. Ii sorbi fiecare miscare si cuvant, iti creste pulsul atunci cand face miscari bruste sau e in pericol. Nu e cale de intoarcere, din momentul in care te-a prins; nu te lasa pana nu ii simti trairile. Respirati acelasi aer si desi stai inert si privesti, pare sa recite din mintea ta, te bufneste rasul sau te bufneste plansul; asa incarci aerul cu energia care ii trebuie ca sa poata sa fie el in aceasta seara. Iti dai seama ca nu e singur, desi asa pare, aproape ca se vede energia cum circula dintr-o parte in alta. Se face liniste si de frica sa nu te pierzi in viata lui mizerabila, te intrebi oare este el acolo sau acum a luat pauza. Raspunsul este NU. Scurt, este el din prima clipa, cand se aseaza pe scaun, cand pleaca sa se schimbe si cand se intoarce descult. Metamorfoza asta incepe cu omida de la inceput, se face cocon si pana la final iese afara fluturele cum te asteptai colorat sau molia care statea sa evadeze din omida.
Muzica, daaa muzica nu pare sa vina din afara urechilor tale, ea iese, prin urechile tale. Muzica e dinauntrul tau nu din alta parte, se suprapune perfect.
O bataie din palme face un zgomot asurzitor in starea ta si te desprinzi. S-a terminat! S-a terminat? Golul e acolo in stomac, iti trebuie cateva momente de tacere, de recuperare dupa atata intensitate. Asa ca te ridici cu gura pana la urechi, o bucurie, poate dureroasa, iti inunda sufletul si apaluzi, aplauzi pentru tot ce ai trait prin intregimea unor oameni fabulosi.

Fara alte cuvinte semneaza,
Spectatorul din randul 1, locul 11 din seara asta ArCub - Insemnarile unui Nebun

Muzeu la Mall

Cand te duci la mall, te duci sa vezi magazine cu haine. Azi am avut o surpriza placuta in Sun Plaza, cand am vazut minunatia asta de expozitie ,,Locul mecanizat #82" - Lumea de carton a lui BERNARD LAGNEAU. In tot magazinul sunt niste constructii mecanizate din carton, cu rotite peste alte rotite, care chiar functioneaza. Pe langa mecanismele din carton, care sunt pur si simplu fascinante, am vazut cativa giganti cartonati:P, si niste machete de toata frumusetea.
Dupa ce m-am holbat fermecata ca un copil de 5 ani la astronauti, am facut poze in stil asiatic si am si filmat:D, va sugerez sa vizitati expozitia, e cum spun eu MIROBOLANTA (bine daca iti plac chestiile astea:P)

Imparte o Cola cu...

Stim cu totii campania Imparte o Cola cu...( http://shareacocacola.ro/ ) diverse nume. Am pus la cale impreuna cu prietenele o lista de nume cu rezonanta, nu stim daca exista deja pe sticle. Oricum ar fi, astea sunt: ADNANA, BOGDANA, ARISIA, POLIXENIA, IVONA, AGLAE, IOLANDA, ANISIA, VENERA, POMPILIU, TEMISTOCLE, FELIX, ARISTIDE, HARALAMB, EUSEBIU&EUSTATIU. Lista este mult mai lunga, m-am rezumat la cateva.:P

Am zis hai sa merg mai departe si sa vedem cum ar suna in romana nume de peste ocean (bine ca totusi noi avem parinti cu imaginatie in limita bunului simt). Daca totusi dragii nostri mami&tati erau ceva mai plictisiti de clasicii ALEXANDRU&ALEXANDRA ai anilor '90, in magazine am fi gasit sticle cam asa...Imparte o Cola cu : MAR, ALBASTRU, ADMIRATIA, GHIOZDAN, VERS, CASTITATE, CURCUBEU, MARINAR chiar si PASARICA.

http://www.babycenter.com/0_unusual-baby-names-of-2012_10375911.bc (aici toate brandurile posibile)
http://www.babynames.com/Names/Celebrities/celebrity-baby-names.php (iar aici, cam orice nume posibil) :))

Si acum, fugim!!!

Ca in fiecare zi, ies de la metrou si il zaresc cum sta stingher in colt cu afisajul lui portocaliu. Dragutul de el, autobuzul. Zic in mintea mea ca am timp sa-l prind si nu are sens sa aleg sa prind stopul verde. Dupa cateva secunde, e deja in intersectie si face stanga, eu tot la semafor, astept neputincioasa sa se faca verde. Dar nimic, tot rosu si masinile trec frenetic. Prind un moment liber si trec jumatate d eintersectie, si dupa linia de tramvai imi spun: si acum, fugiiiim! Umar la umar alerg pe langa autobuz si sunt atat de incrancenata sa-l il prind, de parca ma astepta medalia olimpica in statie. Victorioasa in seara asta, l-am prins si dupa ce s-au inchis usile in spatele meu, imi canta in cap:
You could go the distance
You could run the mile
You could walk straight through hell with a smile
http://www.youtube.com/watch?v=mk48xRzuNvA

Pasajul cu surprize

Am trecut azi, in drum spre exlibris, prin pasajul de la Universitate. Am dat peste un neconventional de toata frumusetea. BBC Knowledge aduce din 12 iunie serialul Frozen Planet (http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/planeta-inghetata-va-asteapta-pasaj-universitate) si ne spune atat de frumos lucrul asta. Mie mi-a placut, nu stiu daca sunt in target, dar am stat cu gura pana la urechi pana am iesit din pasaj.

Inainte de balena de la BBC, am vazut girafa de la Muzeul Antipa (http://www.hipmag.ro/2011/07/13/girafa-de-la-universitate-si-muzeul-antipa-care-intarzie-sa-se-redeschida/)

Sa nu uitam de canapele plantate de Ikea in pasaj, mi-au placut la nebunie. ( http://www.businessmagazin.ro/actualitate/afaceri/promovare-inedita-ikea-si-a-dus-canapelele-in-pasaj-la-universitate-6346272 )  Nu  m-am dus sa-mi cumpar una, dar cum mi-am inselat brandul preferat de mobila numai cu biroul si biblioteca, cred ca ramanem in relatii bune:P

In deriva a avut plantat ceva interesant in pasaj, dar mi-a placut mai mult varianta de outdoor pentru sezonul 1. (http://www.dcnews.ro/2010/11/publicitate-in-deriva-pe-apele-dambovi%C8%9Bei/)

Drepturile consumatorului - by LauraT

Am citit azi pentru examenul de la comportamentul consumatorului si am ajuns inevitabil, la capitolul despre drepturile consumatorului. Acolo erau multe lucruri necesare pentru conumatorul de rand. Am stat si m-am gandit la experienta mea de consumator si mi-am facut olista de momente in care as vrea sa apara cineva cu un pistol electric si sa o/il curenteze pe vanzator/vanzatoare sau hai sa ii numesc consultanti.
1.  Momentul in care intri in Meli Melo si auzi o voce gretos de dulce si ciripita: Buna ziua, bine ati venit la noi, doriti un cosulet?Iei cosuletul, deja iti piere din chef, si pui ochii pe niste cercei. Vocea pitigaiata te bantuie: Ii puteti proba daca doriti, dar cautati ceva anume? Stiu, multumesc, ma descurc! Ramane ancorata langa tine tipa cu fata de mielusel. Te hotarasti la cercei si ajungi la casa. Acolo, speri ca toata dulcegaria se termina, dar nu. Nu doriti sa asortati si un pandantiv sau poate si un inel? NU, NU, NU, daca vroiam imi asortam singura!!! Te trateaza ca pe un om tamp.
2 .La Diverta: Aveti Sherlock Holmes? Da este acolo, cautati si dumneavoastra! Si iti indica o directie care te duce catre toate sectiunile, de parca tu lucrezi acolo si visezi noaptea unde sunt asezate cartile.
3. La farmacie: Cand am ajungi la farmacie, timpul se opreste efectiv in loc. Totul merge cu incetinitorul. Doua farmaciste, fiecare la o casa, doua cozi. Sunt sase oameni la rand, trei si trei. Tipul de langa mine vorbeste ingrjorat la telefon cu sotia, care ii spune ca ii este foarte rau. Prima tanti la casa sta 5 minute pentru ca isi aduce aminte incontinuu ca mai vrea cate ceva. Termina intr-un final, iar farmacista, care are tot timpul din lume, face catrastofica greseala sa o intrebe daca are card. Tanti zice ca nu, dar vrea. Stai sa completeze formularul, dupa 5 minute pleaca. Urmeaza nenea din randul meu si tanti din randul vecin. Nenea se apuca sa intrebe care sunt avantajele cardului, iar tantela din dreapta incepe sa-i povesteasca farmacistei cum era ea cand era tanara si juca handbal. Termina nenea, urmeaza o alta tanti, care termina repede, dar darama toate revistele de la pupitru pe jos. Ajung si eu in fata, intr-un final. Zic Aleluiaaa!!! Si ce sa vezi, nu aveau nimic din vroiam eu.:|
4. La posta(aici e apogeul): Daca nu ti-a plesnit vena pana acum, e momentul. Cand te duci sa iei un colet, iti programezi vizita la posta ca pe o intalnire. Doreaza cel putin 45 de minute. De ce? Pentru ca oamenii aia freaca menta; se invart incontinuu fara sa faca ceva, tanti de la colete pleaca si vine de un milion de ori si cand ti se apropie randul, o baga in fata pe femeia cu copil. Te apuca spumele si esti pe cale sa explodezi cand, vine anutul: va rugam sa parasiti incinta incepe pauza de masa...
Te destepti si dai oficiul postal de vis-a-vis pentru urmatorul colet. Aici sunt vreo 4 angajati, sictiriti de mama focului, si au conversatii de genul: Fataaa, aseara mi-am facut unghiile abia, abia, iti dai seama ca eram rupta, sti! - Stiu, na! vezi de asta eu imi pun dastea cu gel, ti-am zis! (Tu astepti peste ghiseu cu foaia in mana si te uiti insistent, nu au nici cea mai mica apasare tantelele) La un moment dat se trezesc: MMDA, ce doresti?(nu ne tragem de sireturi!!!) Am un colet! Da stiu cred ca o sa vin si eu la Mimi sa-mi fac unghiile, te sun data viitoare! Ia sictirita foaia se duce sa caute coletul, se intoarce. Auzi, dar te tin la spalat vase si dastea?buletinul domnisoara!!! 
Ma rezum la 4 experinete pentru azi!:D

Viata la bloc III

Peste doua zile am examen, si invat incepand de azi, asa cum face orice student normal. Dupa trei ore de agonie, in care m-am fortat sa citesc cursul, am reusit sa notez cate ceva. Am rezolvat eu jumatate din ce mi-am propus pe ziua de azi, eram chiar incantata. Dar bucuria mea avea sa fie spulberata de un BZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ!!!BZZZZZZZZZZZZZZZZZ!!!, ce sa vezi vecinii mei isi gauresc peretii. Cred a inceput sa-mi pulseze o vena pe frunte, neuronii mei se lovesc unii de altii. Si cum sunetul nu este destul de armonic de afara se aude un pacamer. Acum iau parte la un duet. BZZZZZZZZZZ, BRRRRR, BRRRRR, BZZZZZZZZZZ, BRRRRR, BRRRRRR!!!!
Nu stiu cum se face, ca in fiecare anotimp, vecina de deasupra sa-si renoveze casa? Tind sa cred ca are mai multe camere sau ca ceva dubios se intampla in apartamentul ei, pentru ca nu e designer de interior sau vreo fire artistica. Poate ca o inspira manelele, pe care le asculta in miez de noapte tareee, si pe care isi varsa nervii prin diverse compozitii de cuvinte neotodoxe.
Curiozitatea mea cea mai are este: Ce poate sa gaureasca atat de mult si atat de des? Daca este vorba de pereti, ar trebui sa se prabuseasca etajul peste jumateatea mea de bloc. Raspunsul meu este unul cat se poate de fantezist si suna asa: Sculptura in perete, sau podea cu parchet sculptat in bormasina.
Intre timp ma gandesc si alte varinate...

Bookfest

Pe ultima suta de metrii, impreuna cu toata lumea, gramada acolo, m-am dus la Bookfest. Ador Bookfest! E in topul locurilor in care imi place sa ma duc, ocupa pozitia 2( pe 1 sunt magazinele cu haine). E plin de carti, furnicar de oameni in stanga, in dreapta, ce sa zic practic sunt oameni si carti peste tot. Imi place mirosul de carti noi, semnele de carte, ma faschineaza o coperta bine ilustrata. Dar nu va speriati, dupa ce imi hranesc obsesiile ciudate citesc prima pagina din carte, parerile de pe spate si cuprinsul. Daca imi starneste curiozitatea o cumpar si o citesc. Azi mi-am luat doua carti pe care le am in lista ,,must read'' de mult timp + o carte care, promite sa fie interesanta pentru ce incerc eu sa fac la facultate:P
La Bookfest, editia de vara a fost ca in autobuz. Oamenii care se perindau pe acolo(60+) sunt aceeasi cu aia din autobuz. Cum mi-am dat seama? Ei bine in jurul lor nu mirosea a glade micro spray sau macar a ceva alcool. Mirosea exact ca in autobuz. Mai mult oamenii erau imbracati in acelasi autobuzstyle - crem din cap pana in picioare si pe cap palarie.
Pe cand eram la standul Nemira, am zarit un nene la vreo 35 de ani, imbracat cu pantaloni trei sferturi, tricou fara culoare clara, pantofi spor de mers la munte si cu o fata disperato-panicata. Nevastuica ii era alaturi cu o lista lunga de carti, in mana. Verificau impreuna daca nenea avea tot ce era pe lista. Acum vine chestia socanta, omul avea in brate un teanc de 15 carti SF. Omul pasionat parea dar concluzia mea dupa cateva minute de privit, este ca realitate lui nenea era in alea 15 volume si SF-ul era acolo langa nevasta-sa.
Altceva ce am observat, oamenii tind sa cumpere teancuri de carti legate cu fundita, din simplul motiv ca scrie mare PROMOTIE, in dreptul lor...

Internet Explorer cannot display the webpage

Da, asa arata cand accesez blogul de pe google:| SUPER, nu? Stiu.
Toate bune si frumoase; de dimineata am share-uit pagina pe facebook, pana cand, un nou prieten prin aliata, care s-a ocupat de mutarea paginii si domeniului(chestii tehnice), din proprie initiativa - Multumesc mult Tzoly(il gasiti aici http://www.tzoly.me/ ) - ma intreaba daca am umblat la setarile blogului, pentru ca nu merge. Evident ca nu am ublat, pentru ca eu nu vorbesc aceeasi limba cu setarile astea. Chestiile(le numesc asa pentru ca nu stiu exact ce sunt) din spatele programelor de pe PC, depasesc capacitatile mele de intelegere foarte mult. Mai clar: inteleg cum functioneaza pc-ul asa cum intelegem noi fetele cat de tare este o masina si anume: E rosieee:X, e MINI Coopeeeer:X:X, deci e minunata si o vreau:D. Am inschis paranteza cu expicatii.

 M-am panicat pentru cateva secunde, dar am avut o revelatie:
 Uite asa blogul meu este exclusivist:D! Se incarca cui vrea el, cand vrea el si doar daca vrea.

Deci savurati cat puteti, this is limited edition!:))