M-am întors din vacanță, nu cu forțe prospete, ci epuizată de atâta vizitat. Am fost în Bavaria la castele, în Frankfurt și Munchen iar în final în Viena. Nu am sa povestesc ce și cum că nu interesează pe nimeni. Ideea este că în ciuda faptului că în Germania am vazut cea mai verde iarbă posibilă și niște peisaje de munte superbe, tot mi-a fost dor de acasă. După ce mi-au sucit gâtul după zgârie-norii din Frankfurt și am vazut orașul de la etajul 56, tot în blocurile nostre pitice mă simt mai bine. Am revăzut unul dintre palatele mele favorite, Schonbrunn, grădinile sale și expoziția de trăsuri. M-am simțit ca într-o poveste în Schloss Neuschwanstein și Castelul Hohenschwangau, a fost chiar ca o poveste în vacanță. Însă realitatea cotidiana mi-a lipsit.
Drumul spre casă a fost nu lung, cel mai lung, pe principiul Far, Far Away. Am ajuns exact când nu credeam că o să mai ajungem...Am făcut multe poze, nu cum fac asiaticii, dar destul cât să imortalizez niște emoții frumoase.
Concluzii
,,Made in Romania,,
- te face să vezi cu alți ochi ceea ce depășește granițele țării.
- nu te face mai apreciat în ochii străinilor(excepție - străinul e însurat cu o româncă și o adoră cu tot cu neamul de români)
- îi recunoști pe compatroți, în schimb străinii cred că ești rus(nu-mi dau seama de unde și până unde)
- puțini știu ce limbă vorbești așa că o jumătate de oră de stat pe bancă, holbat la oamenii de pe stradă(care sunt dintre cei mai dubioși prin țările astea) și comentat, chiar nu afectează pe nimeni - poate pe ruși, ca tot au străinii impresia că vorbim ca ei.
- un alt atu al limbii române - noi înțelegem ce vorbesc spaniolii, portughezii, italienii și francezii, ei habar nu au ce spunem noi.
- noi nu avem foarte multe monumente sau clădiri istorice rămase întregi, iarba nu e orbitor de verde si nici nu sburdă căprioare pe drumul național, dar nu-i nimic, așa plăcerea de a descoperi ce au altii e de o mie de ori mai mare.
