Măria sa RATB-ul

După o lună în care mi-am falimentat contul numit ,,bani de buzunar,, prin nenumarate investiții în călătoriile cu transportul bucurestean de pe sol,  am hotărât că este cazul să-mi fac totuși abonament la RATB. Am pornit incet pe jos spre cel mai apropiat punct pentru abonamente reduse. Am mers 2 stații pe jos, nu pentru ca nu avem bani pe cardul de transport(chiar nu aveam), dar mai mult pentru că nu duceam dorul moșnegilor iritați și al mirosului de transpirație dintr-o zi toridă de toamnă, toate astea comprimate într-un autobuz ticsit de oameni.

Am ajuns la chioșc, un nene în fața mea se certa cu vânzătorul de călatorii. Noroc cu ghereta care-i despărtea, ca nenea supărat nu mai avem mult și sărea la bătaie. M-am apropiat în limita în care nu mă simțeam în pericol si atunci mă lovește un miros de alcool 100%. Venea de la nenea. Acum înțeleg de unde venea cheful de ceartă. Am hotărât că durează prea mult și am traversat către celălalt punct pentru bilete. Era de așteptat faptul că acolo nu făceau și abonamente. M-am întors la punctul 1 unde l-am găsit pe nenea trotilatul încă la ghișeu + o tipă și un popă. 20 de minute am stat într-un soare infernal, pentru ca RATBistul să-i facă lui nenea trotilatul 5 abonamente. De ce 5? Pentru colegii lui care, probabil erau morți de beți și nu au putut să ajungă, așa că l-au trimis pe cel mai puțin beat dintre ei. Într-un final mi-a venit rândul și sunt o fericită posesoare de călătorii nelimitate pentru următoarea lună.

Treaba asta mă bucură enorm, pentru că mă stresează cumplit taxatul cardului verde. Mai mult, dupa ce o prietenă a primit amendă acum vreo două săptămâni în drăguțul de tramvai nr.1, am hotărât să verific legea. Controlorul zicea că dacă nu plătește pe loc 50 de lei, trebuie să plătească 100 de lei în 24h. Ai nu serios!uite aici cum stă treaba.Am închis paranteza.

M-am urcat în autobuz. Din stânga mea se auzea cineva mormăind, m-am uitat instinctiv. De data asta, o tanti citea din cartea cu rugăciuni cu voce tare și intonație ,,Tatăl nostru,,. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă s-ar întâlni cu tipul care prevestea sfârșitul lumii, de pe linia din celălalt cartier.

Știți campania REXONA SI RATB ÎŢI RASPLATESC FIDELITATEA? 

Ei bine, Rexona oferea deodorant dacă îți făceai abonament la RATB într-o anumită perioadă. Vești proaste, campania asta nu a avut succes. Tot pute a transpirație de pici, așa că aș sugera un sampling masiv în autobuz...poate cine știe!

Hurts - la puterea absolut

Vineri am fost la concertul Hurts...a fost în așa fel încât nu voiam să se mai termine niciodată. Pe lângă faptul că nu e melodie care să nu-mi placă, varianta live vine la pachet cu multa emoție și furnicături de încântare și plăcere. Normal că lucruri frumoase trec repede, repede de tot, deci 2 ore și ceva s-au dus într-o fracțiune de secundă. Încă plutesc așa ușor, după concertul ăsta. Îl aștept pe următorul cu atâta nerăbdare ca și cum vineri nici nu a fost.

Ce e cel mai amuzant la concerte? Îi auzi și pe cei din jur cum cântă plini de patos. Ei bine, tipa care a stat in spatele meu a fost atât de magnifică încât urechea mea stângă a refuzat efectiv să mai capteze ceva după ce a auzit ,,STAAAAAY,, schelălăit cu multă fortă și volumul dat la maxim.

Și câteva poze...

Pe final, dacă nu ați auzit de ei, căscați timpanele bine pentru că sunt buni cântăcioși:D
http://www.youtube.com/watch?v=MIgaWx48U8A

Recuperare post vacanță

M-am întors din vacanță, nu cu forțe prospete, ci epuizată de atâta vizitat. Am fost în Bavaria la castele, în Frankfurt și Munchen iar în final în Viena. Nu am sa povestesc ce și cum că nu interesează pe nimeni. Ideea este că în ciuda faptului că în Germania am vazut cea mai verde iarbă posibilă și niște peisaje de munte superbe, tot mi-a fost dor de acasă. După ce mi-au sucit gâtul după zgârie-norii din Frankfurt și am vazut orașul de la etajul 56, tot în blocurile nostre pitice mă simt mai bine. Am revăzut unul dintre palatele mele favorite, Schonbrunn, grădinile sale și expoziția de trăsuri. M-am simțit ca într-o poveste în Schloss Neuschwanstein și Castelul Hohenschwangau, a fost chiar ca o poveste în vacanță. Însă realitatea cotidiana mi-a lipsit.

Drumul spre casă a fost nu lung, cel mai lung, pe principiul Far, Far Away. Am ajuns exact când nu credeam că o să mai ajungem...Am făcut multe poze, nu cum fac asiaticii, dar destul cât să imortalizez niște emoții frumoase.

Concluzii

,,Made in Romania,, 

- te face să vezi cu alți ochi ceea ce depășește granițele țării.

- nu te face mai apreciat în ochii străinilor(excepție - străinul e însurat cu o româncă și o adoră cu tot cu neamul de români)

- îi recunoști pe compatroți, în schimb străinii cred că ești rus(nu-mi dau seama de unde și până unde)

- puțini știu ce limbă vorbești așa că o jumătate de oră de stat pe bancă, holbat la oamenii de pe stradă(care sunt dintre cei mai dubioși prin țările astea) și comentat, chiar nu afectează pe nimeni - poate pe ruși, ca tot au străinii impresia că vorbim ca ei.

- un alt atu al limbii române - noi înțelegem ce vorbesc spaniolii, portughezii, italienii și francezii, ei habar nu au ce spunem noi.

- noi nu avem foarte multe monumente sau clădiri istorice rămase întregi, iarba nu e orbitor de verde si nici nu sburdă căprioare pe drumul național, dar nu-i nimic, așa plăcerea de a descoperi ce au altii e de o mie de ori mai mare.

Oscar si tanti roz

În seara asta am ales să citesc Oscar și Tanti Roz. Am terminat repede partea cu cititul, într-o jumătate de oră. Ochii îi am și acum împăienjeniți, iar câteva bătăi puternice tot încearcă sa-mi iasă din piept. Am râs și am plâns alternativ, nu am reușit să mă hotărăsc ce simt. Am terminat inevitabil cu plânsul; dar era cumva de o bucurie ciudată, deci nu cred că se pune la plâns adevărat. Mi-a trecut o viață prin gând și suflet așa repede, simplu și intens. Prin ochi și suflet de copil, dar cu discernământ de om mare, am înțeles mai bine că mâine, mă trezesc cu un zâmbet mare în suflet și cu toată bucuria de viață.  

P.S. - Mulțumesc, Oscar!

Studentul din tine nu moare niciodată

Azi după mirobolantul examen la semiotică, am nimerit la un alt examen. De data asta nu pentru restanță am fost acolo, ci pentru că voiam să vorbesc cu profa.
În sală era un mix foarte interesant de restanți, unii colegi de an, alții poate foști colegi ai părinților mei.
Și cum stăteam eu frumușel în bancă discutând cu profa despre tema pentru licență, zăresc pe banca unui nenea bătrân(de vreo 40-45 de ani) două telefoane. Mi-am imaginat că na, omul are un job important și nu se poate dezlipi de telefoane nici la examenul de restanță.
Văd că umblă la telefon, dar imi zic că a respins un apel. Își ridică fața din foaie și se uită la profă. Era roșu, roșu și curgeau toate apele pe el. Om în toată firea, care păstreză aparențele de serios (costum, cravată, servietă, smartphone) cu aer de businessman, ce face el? Copiază la restanță. Oho și cât a copiat! Până am plecat noi, sper că i-am purtat noroc și a reușit sa copieze bine.
Mi-ar fi plăcut să-l prindă profa și să văd cam cât de mare îi era rușinea. Oricum omul avea talent la asta, se pricepea exact ca un student in toată regula...

Ce mă fac când o să fiu mare - prin ochii ursului din pandișpan

Îmi plac dulciurile și mai ales cele destinate copiilor. Poate pentru că îmi dau senzația că mai sunt și eu un pic copil sau poate pentru că sunt chiar foarte bune sau,  pentru că nu exista un limitator de vârstă care să mă arunce cât colo din fața raionului. Nu știu exact, cred că un pic din fiecare.

În dimineța asta mi-am desfăcut cutia de Barni. După ce am reușit, cu greu și o foarfecă, să rup plasticul ăla enervant, s-au împrăștiat pe jos o hârtie mare, verde si niște pătrațele galbene. Le-am luat și ce să vezi! De unde începusem să am niște dubii în legătură cu ce vreau eu să mă fac atunci când o sa fiu mare, Barni a picat la țanc cu ajorul.
Hârtia mare și verde este o hartă cu meserii, pe care trebuie să lipești abțibilduri cu ursul în diferite ipostaze sugestive, pentru meseria respectivă. Am intrat în joc, cu sufletul la gură și evident emoționată am scăpat primul pătrățel de vreo trei ori pe jos. Nu, glumesc emoționată nu am fost, dar era clar că aveam nevoie de o pereche de mâini mult mai mici pentru a da de cap pătratului galben. Am reușit să-l desfac. Barni vrea să se facă jucator de tenis. L-am lipit conștiincioasă pe hartă și am trecut la al doilea abțibild. Vai! este doctor de data asta. Măi dar ce repede se sucește Barni ăsta. La al 3-lea zic sigur se face gigolo, din păcate varianta asta nu este pe hartă. Așa că ursul caruia îi place să fie mâncat, vrea sa se facă tot doctor. Vă imaginați dezamăgirea ce m-a cuprins. Am dezlipit și varianta 4, iar tenisman!!! Cum să zic era evident că ultima variantă este tot doctor.
Cu visele spulberate de usul din pandișpan, care vrea să se facă de doua ori tenisman și de trei ori doctor, am căutat pe hartă ceva în care să mă regăsesc. Sunt 20 de variante, dintre care una este ,,Magician,,. Și eu acum ce fac? Ce aleg? Si dacă aveam 8 ani acum, poate știam înca de la 6 ani si 3 luni ca vreau să devin PR sau publicitar. Cum imi pica asta? Oare chiar nu există meseria asta?

Am rămas profund dezamăgită de acest model din viața mea, pe nume Barni. Îmi imaginez cum as fi gândit dacă aveam chiar 8 ani. Credeam desigur că sunt cea mai ghinionistă fetiță din lume, pentru că mi-au picat 3 și 2 abțibilduri identice. Mai mult, la 8 ani voiam să mă fac actrița, iar Barni susține sus și tare sa mă fac doctoriță. Oare câte cutii de urși pufoși ar trebui sa mai cumpăr până la cea potrivită? Oare o să cumpăr până ma fac mare? Și dacă nu pică niciodată, o sa trebuiască să mă fac doctoriță sau tenisman?

Uite ce poate să facă un urs din pandișpan și departamentul lui de marketing cu visele unui copil...și cum de nu există pițipoancă și măscărici, lumea nu se rezumă la numai 20 de meserii.

Serios, faraonii aveau și ei gura, sau ăsta era mut?

De 3x doctori și de 2x tenisman.

Drama unui fluture daltonist

Astazi de dimineata m-am apucat de citit pentru dragutul meu proiect la Cultura si Comunicare Dupa ce am petrecut 4 ore cu nasul in ,,Societatea de consum" a lui Baudrillard, am vorbit cam 15 minute singura explicandu-mi ce pisici am inteles, am stat putin bulversata. Am inteles ceva dar nu stiam cum sa explic si ce fac cu explicatia. Eram asa... ca un fel de... de fluture daltonist! fapt pe care urma sa-l aflu seara la teatru.

Am vazut ,,7 dintr-o lovitura'' la Godot, iar o povestioara pe care a spus-o unul dintre persoanje mi-a elucidat starea de dupa lectura - un fluture daltonist, care inconjurat de flori, zboara dezorientat nestiind pe care sa aterizeze - asa e cand citesti despre societatea din jur. Am savurat fiecare personaj in parte, la fel si subiectul, un amalgam de personalitati si personaje intr-un context cat se poate de neasteptat.
Povestea fluturilor nu pare atat de absurda atunci cand citesti despre cat de descentrati suntem noi oamenii. Da-ti o fuga sa vedeti piesa, are si oameni descentrati, mult umor si totul fara decor. Na c-am pus de-o rima!

La spectacol am impartasit masa noastra de 4 persoane cu inca o tanti care a aparut de nicaieri si ne-a intrebat tunatoare la ce masa stam. Ca doua veverite, eu si o prietena, i-am spus in cor ca ,,10''. Dupa ce s-a trantit inspaimantatoare in scaunul de langa mine, l-a terorizat putin pe chelner si a comandat surprinzator, o cafea cu lapte si un latte machiatto. A bombanit putin pentru ca nu i-au fost servite in acelasi timp, ciudat. Statea ca un urs in dreapta mea si ne fulgera cu o privire dubioasa. Am crezut ca astepta pe cineva dar am surprins-o cum bea cand din latte, cand din cafea, cand din latte, cand din cafea si tot asa. E nu ca asta-i buna! prima data cand vad pe cineva cum bea din doua cafele alternativ. Si eu mananc cartofi prajiti cu inghetata, sau dulce si sarat in acelasi timp dar m-am gandit la varianta asta. Insa, nu e timpul pierdut pentru cafea la puterea a doua.

La gura de metrou, cand stateam la o ,,flasneta'', apare un tip pe bicicleta si ne spune foarte serios: Am nevoie de o pereche de unghii, va rog!'' . Ma gandeam de unde o fi picat si asta si ce teorie despre nemurirea sufletului ne mai spune. De fapt tipul nu putea sa scoata capacelul de la telefon care-i acoperea gaura pentru casti. I-am rezolvat problema si a plecat fericit cu muzica in urechi.

Flasneta, fluturi daltonisti, tantele ursuze, teatru... si doua rime.

Povesti din metrou

M-am urcat la Unirii in metrou catre casa. Dupa ce m-am asezat confortabil langa usa, am inceput sa observ oamenii din vagon. Nu am mai vazut de mult pe cineva citind in metrou, azi erau chiar doi - o tipa si un tip - ceilalti 4 oameni din jurul lor spargeau bile, diamante si bomboane in joculetele super inteligente care ne scot peri albi. 

Am reusit sa vad ca tipa citea ,,Razboiul sexelor''. Tipul care citea si el, statea vis-a-vis de ea si ii tot arunca cate o privire. Ea nimic. A tot incercat el, a mai dat zgomotos cate o pagina, s-a aplecat peste carte, tipa nimic; era absorbita de propria-i carte. Inainte sa se inchida usile, intra un tip, smecheras asa si se aseaza langa tipa. O studiaza vreo 30 de secunde si incepe sa se uite in cartea ei. Se apleaca, se fataie efectiv si BINGO! Tipa inclina cartea catre el si ii zambeste, el ii spune ca vede bine si ii multumeste cu un zambet. Pleaca metroul, el o intreaba ce carte e si se infiripa o discutie, o legatura, chicoteli...Tipul de vis-a-vis, vizibil ofuscat il despica pe smecheras din priviri. Isi continua invins lectura, dar fara sa o observe pe tipa care citea ,,Femeia'' si ii arunca priviri lungi. Ea practic rasfoieste revista aiurea, e cu ochii pe tip si il scaneaza incanata.

Si toate astea s-au intamplat timp de o statie de metrou...pun pariu ca pana la a doua statie cei doi vorbareti si-au dat add pe facebook, iar ceilalti doi au ramas fiecare cu uitatul. Exact ca in telenovele!

Yoga sau ma doare si-mi place!

M-am apucat de aerobic! Mi-a luat ceva sa-mi fac curaj. Am inceput cu pillates si o febra musculara de toata frumuseatea. Dupa primul antrenament imi zburau agrafe din par in toate partile si nu mai puteam sa vorbesc. Repet nu mai puteam sa vorbesc! se intampla foarte rar.
 Pentru ca ale mele colege de antrenamente au sugerat sa diversificam, am mers la pillates functional = aerobic pe o minge mare si colorata. Rezultatul - mai multa febra musculara si cateva cazaturi de pe mingea aia galbena. Pare atat de simplu sa aluneci cu tot corpul pe minge, incat m-am aruncat cu multa incredere si m-am rasturnat la fel de increzatoare in urmatoarele 3 secunde, direct pe jos. Am zis -  nu ma doboara pe mine o minge mare si galbena - am repetat cazatura de inca doua ori.
A trecut febra si am ajuns intr-un final la yoga. Am descoperit ca mainile mele sunt mult prea lungi, ca pot sa fac un fel de flotari fara probleme si ca daca sunt trasa prin inel nu sunt mai flexibila, din contra am simtit cum spatele meu face trosc!
 La yoga am invatat cum sa ma relaxez si sa simt durerea in fiecare milimetru din corp - e ciudat cat de relaxata puteam sa fiu in timp ce muschii mei urlau de la atata tensiune. Cand m-am intins a doua zi dimineata, am ramas blocata cu mainile sus si vreo trei intinderi de muschi timp de 5 minute. Doua zile mi-am tinut mainile cat mai aprope de corp si m-am miscat in stil broasca testoasa.
Alte efecte ale sportului asupra mea: - o pofta nebuna de ciocolata dupa antrenament
- foame de orice e comestibil in frigider dupa 12 pm
- moleseala urmata de hiperactivitate si chef de glume(uneori proaste):))

Acum ca mi-am trezit muschii din hibernare, sunt foarte incantata in ciuda febrei musculare persistenete, asa ca maine ma duc sa-i fac de petrecanie mingii galbene. Vede ea ca nu ma rastoarna cum are chef!

Am ras de n-am mai putut

In seara asta am fost sa vedem ,,Comedia neagra'' la Godot. Am avut parte de doua galeti cu noroc - una cu 2 invitatii duble si una cu  locuri la prima masuta central.
 Pana de curent cu atat de mult umor nu am mai experimentat, ca de vazut nu ai ce sa vezi. Mi-am dat seama de niste lucruri:
 - comediile sunt bune pentru tonificat muschii abdominali,
 -  comediile duc la aparitia a noi riduri de expresie de la rasul cu gura pana la urechi,
 -  reusesti sa-ti tii respiratia sub apa mult mai mult timp, pentru ca in timpul piesei am luat o gura de aer la inceput si am reusit sa expir abia la sfarsit.
 - ar trebui sa se interzica bautul in timpul spectacolului, pentru ca te ineci sigur. Daca reusesti cumva sa bei ceva, nu te tine vezica, la atata hohote nu face fata.
 - dupa o poveste ca asta toti oamenii par penibili si amuzanti.
Finalul piesei ne-a prins pe toti cu niste ranjete kilometrice pe fete. Am ramas asa putin muta de plăcerea unei portii bune de ras. Dar mi-a trecut repede ca na, eu tac foarte rar, ma multumesc si cu un monolog numai sa ma trezesc vorbind.

La urmatoarea pana de curent, trebuie sa fiti in sala!

In alta ordine de idei, John Malkovich vine la Festivalul George Enescu in ,,The infernal comedy''. Azi am aflat, deci biletele sunt epuizate de mult si eu nu detin unul...da sunt super ofticata, dar ma multumesc si cu actorii nostri geniali:D ,, 

Mona a ajuns la mall

Leonardo da Vinci nu se gandea el nici in cele mai intunecate vise ca o sa-si expuna proiectele si ideile intr-un mall al secolului XXI.
Nici noi nu cred ca ne imaginam asta, da na, ca s-a intamplat! Dupa ce au expus tot felul de lucruri prin Sun Plaza, de la serpi vii la mecanisme cu motoras din carton, iar acum la copii in miniatura ale catorva idei renascentiste.
Lumea din seara asta a parut dornica sa vada ce se intampla, sau poate doar curiosa. La noi majoritatea actiunilor se practica in sistemul turma si dintr-o curiozitate care ii da clasa pisicii. Oricum ar fi, zilele astea, pana pe 29 septembrie, vizitatorii mallului descopera lucruri noi sau revad ceva ce ii pasioneaza. Ca o mica pauza de la haine...haine si a...iar haine, pe culoarul dintre magazine poti sa-ti pui mintea la contributie si sa intelegi cum functioneaza masinariile lui da Vinci.
Pana si Mona a ajuns si ea la mall, sa nu mai spun ca ,,Cina'' domneste peste intrarea principala a magazinului.
Cu toate astea, va recomand e foarte interesant!
Alte lucruri dragute prin Bucuresti vara asta aici, aici, aici si in multe alte locuri.

Turist ,,Cu bastonul prin Bucuresti''

Azi am avut parte de o perspectiva foarte interesanta si frumoasa asupra Bucurestiului. De mult vreau sa fiu turist la mine acasa si astazi s-a ivit ocazia. M-am incaltat comod, mi-am pus ochelarii pe frunte si mi-am luat aerul de turist european. Am descoperit adevarata valoare a celor mai importante strazi si cladiri din centrul orasului, persoane si personalitati ale culturii noastre, povestioare si pincanterii de acum 100 de ani.
Cei doi ghizi ne-au introdus in atmosfera Bucurestiului de alta data cu umor si buna dispozitie. Am fost un grup de vreo 60 de omuleti entuziasmati, cu totii, pana la sfarsitul celor 2 kilometri de tur.
Am aflat o gramada de lucruri despre Bucuresti, pe care evident, nu le stiam si am petrecut doua ore relaxante si frumoase.

Turul se tine in fiecare sambata de la 11 am si duminica de la 18 pm pana pe 8 septembrie. Ii gasiti pe cei de la ARCEN, aici,  cu mai multe informatii.

Rochia e pentru cui ii place

Am o problema serioasa cu semnele diferentiatoare de la toaletele din oras. Uneori ambele desene par sa aiba fustita, in alte locuri apar semnele cu plus si sageata - nu am nici cea mai vaga idee care cu cine - in alte locuri semnele sunt atat de ciudate incat nu sunt sigura daca acolo este baia.
Acum cateva zile, ma duc grabita spre baia din restaurant. In fata usii o tipa e inaintea mea si deschide ușa. Dam sa intram amandoua, dar ramanem blocate: un tip isi rezolva problema cu usa larg deschisa...tipa inchide usa si ne uitam comparativ la semnele de pe cele doua usi. A noastra era alba cu un fel de om cu un triunghi dantelat iar cealalta usa, neagra cu acelasi om ciudat cu un patratel in loc de nush exact ce. Hotărâm sa-l așteptam sa iasa. In tot acest timp apare inca o tipa: așteptati la rand? Eu: Nu, asteptam sa iasa tipul dinauntru si sa-si dea seama ca a gresit usa. Tipa1: dar nu înțeleg cum sa nu-ti dai seama! Eu: nu cred ca nu si-a dat seama, poate se identifica cu perdonajul:)). Deja dura prea mult asa ca intru. Tipul se spala pe maini (apreciez), cand ne vede pe noi trei tresare si usor panicat isi cere scuze...

In concluzie,  rochita nu e un factor decisiv in diferențierea sexelor:d

Un deliciu in aer liber

Duminica seara am ajuns in centrul vechi la Elixirul - Commedia dell'Arte. Am pierdut primele 5 minute, dar ma duc si data viitoare. A fost genial! E o bucurie totala sa-i vezi pe studentii de la UNATC in piesa asta. A fost o explozie de energie pe scena, interpretarea a fost fantastica. Duceti-va  intr-o seara! Sunt locuri, nu stati sfiosi in picioare. Nu prea imi dau seama de ce nu vine lumea buluc, e un deliciu sa vezi teatru in aer liber cu oamenii frumosi, care debordeaza talent in toate partile.

Din pacate nu se joaca foarte multe piese in cadrul Festivalului Bucurestii lui Caragiale, dar ma bucur ca exista.  Pentru si mai mult teatru, incepe pe 20 august Undercloud, festival de teatru independent. Am pus ochii pe cateva reprezentatii:)

Ma uitam in seara la studentii de la teatru si ma gandeam : Ce facem noi la facultate??? hmm...e total irrelevant si fara sens in comparatie cu ce fac altii. Cand o sa ridicam o sala plina cu oameni printr-o campanie publicitara, am sa ma simt ceva mai bine...

Azi sambata

Orasul pustiu dogoreste sub soarele asta dintos. Toata lumea e la mare, se inghesuie unul peste altul pentru soare. In Bucuresti avem locuri libere cat cuprinde, fata in fata cu soarele, nu-I nimic avem noi mai mult soare acum.
 Strada mea, in general, e pustie, am senzatia ca vad in fiecare zi aceeasi 10 oameni cum merg agale spre serviciu. Cel mai socant lucru este ca avem mult mai multe masini decat vecini. Acum in august, ne bucuram de locuri libere de parcare si mai putine claxoane. Oamenii au disparut.

Pe la 4 jumate am depistat un grup mare de turisti, ma bucura asta, desi e o senzatie ciudata. Am impresia ca vad o specie rara de oameni cum misuna prin oras. Dar e frumos sa descopere si altii ce ascunde orasul nostru.
Ma intreb de ce vreau mereu inapoi in Bucuresti cand sunt plecata. E pentru ca Bucuresti este acel  ,,acasa'' al meu. Bun si rau cum e, eu il ador.

Am luat o gura de Teatru in seara asta, in bataia vantului din Centrul Vechi. De pe scaune din plastic, chiar in Piata Festivalului, am ras si ne-am incantat. Cu ocazia Festivalului Bucurestii lui Caragiale pana pe 15 septembrie vedem teatru cu intrare libera, in fiecare seara.

In materie de futurism bucurestean, ne-am pricopsit cu un ,,cel mai inalt bloc din Romania'' construit pentru birouri. Sky Tower se intituleaza, englezeste vorbind si se viziteaza gratis. Cu prima ocazie, incerc sa-mi infrang ingrozitoarea frica de inaltime, asta numai vinerea cand e deschis publicului larg. Abia astept sa vad cum se vede Bucurestiul de sus, pentru ca de la sol il vad in fiecare zi.

Cam atat cu sambata asta!

Restantele - Un subiect Tabu

Cand vine vorba de luna septembrie, tot ce iti trece prin cap este cum sa treci mai repede peste restante fara prea mult efort intelectual. Doar ideea ca trebuie sa inveti dinou niste lucruri pe care le detesti din principiu, e teribil de ingrozitoare. Cu parul ridicat pe sira spinarii, de groaza, mi-am facut deja planul. De fapt, am N planuri in fiecare sesiune si pentru fiecare restante. Zic asa: Planul A -  de pe 15 pana pa 20 invat pentru Semiotica(nu vrea nimeni sa stie ce e asta).
Vine ziua de 15 si ma trezesc ca pur si simplu sunt prea ocupata cu alte lucruri si am uitat sa mai invat. Asa ca urmeaza: Planul B - de pe 16 pana pe 20 invat pentr Semiotica. Problema cu timpul se repeta. Planurile curg la infinit pana la Planul N - pe 2 invat pentru Semiotica si pe 3 am examenul.

Atat de relevante sunt unele cursuri incat iti cere o colega cursul de info pentru restanta si tu intrebi:  Am avut curs printat la info si eu il am? Raspunsul vine ca un bolovan: Da, chiar tu mi-ai spus ca-l ai! Ceva dubios se intampla la mijloc! Dar si mai ciudat este cand nu ai idee ce note ai luat la examenul de info si-ti spun colegii cu restanta. Ei de ce stiu nota mea si eu nu!?

Nimeni nu vorbeste despre restante. Parca ne este frica, greata si un pic de ura se infiripa. Daca ai pomenit la ieseala de restante, parca ai zis ceva de rau mama fiecaruia. Vorbim strict: Pe 2, la 18 in sala 112, grila, 45 de minute.

In sesiunea propriu-zisa te lasi nu doar pe-o ureche si pe amandoua, pentru ca vine sesiunea de restante. Ai senzatia asta, un fel de fata morgana, ca mai bine inveti pe canicula in timp ce altii sunt la mare si in timp ce esti in vacanta. Nu stiu de unde vin ideile astea, poate din disperarea pe care ti-o provoaca un curs enervant.

Cel mai ciudat este atunci cand pici singurul examen pe care erai sigur ca il iei. Era atat de simplu...am fost la toate cursurile, m-am trezit la 6 jumatate si am inotat prin zapada si frig la 8 dimineata prin Romana, m-am tinut tare si am stat treaza 2 ore la seminar, ore pe care in mod obisnuit le petrec dormind bustean. Cum se poate? Pe deasupra mi-a si placut cursul. Nu stiu, enigma totala.

Acum, pentru ca nu constientizez apropierea restantelor din septembrie, imi dreg mintea cu 4 carti pre-restante. Nu au nici cea mai mica legatura cu examenele mele, dar mai citeste omul si ce-i place lui:D

Nervi cotidieni

Incepe de dimineata, dragalasul de el, vecinul de la 6, iar da gauri cu bormasina. Nu pierde vremea, la 8 dimineata da drumul la treaba. Sunt si zilele triste in care vecinul si-a terminat de renovat casa a 15-a oara anul asta. Dar sti tu canalul ala de pe straduta? Da, sigur il sti ca doar era sa cazi in el iarna trecuta. Acum a venit si momentul lui, au venit sa-l repare. Are ceva carii, pentru ca folosesc picamerul si suna infernal in capul tau, exact ca la dentist. Incepe sa-mi fie dor de renovarile vecinului. Sa nu ne scufundam prea tare in borcanul cu melancolie, sunt reduceri la gresie si faianta si doar stim cat de mult adora sa-si reinoiasca baia, in fiecare toamna.

Tanti Mimi de la 4 vorbeste in fiecare samabata dimineata la 7, cu sora din Husi. Asa sunt batranii, cad din pat in acelasi timp cu gainile. Eu in timpul asta, nu dorm...cum as putea cand, ele fac schimb de retete medicinale si retete de bucate cu volumul dat la maxim. Ce nu inteleg este cum nu le place muzica data tare, cand ele urla in tramvai la telefon sau de la unele la altele, pe banca in parc.

Acum sunt in statie la soare, caci sub singurul petic de umbra e un morman de pensionari. Ii inteleg si pe ei, dar daca nu vine autobuzul in 5 secunde, simt cum ma prabusesc.

In autobuz e Circ&Variete sau Teatrul de Revista, de toate pentru toti. Incepand cu mirosuri dubioase, acrobatii de varsta a 3-a printre scaune , persoane ciudate, inimi ranite, certuri conjugale sau de familie, copii razgaiati si evident pervesi. Sunt momente in care sper ca mi-a expirat abonamentul si ma da jos controlorul cu cateva statii mai devreme. Din pacate sunt un cetatean prea responsabil.

Crezi ca salvarea e metroul.Ti se pare! Da, da! La orele de varf, exact cand si tu ai treaba, e la fel ca in masina, autobuz, pe bicicleta si pe strada. Daca ne-am grabi toti, parca am rezolva ceva. Dar nu, e un tip caruia ii ajungi pana la cot cu ceafa lata, pe care nu poti sa-l depasesti. Nu are cum sa te vada sigur te loveste cu geanta lui de dus la sala; mai e cardul de sms-isti care tasteaza frenetic in timp ce se tarasc ca melcii. Si oamenii de pe contrasens, care vin ca buldozerul. Treci daca poti!

Ajungi acolo in intersectia unde ai treaba, dar parca toata lumea sta si se uita dupa stele in mijlocul zilei. La stop, iti tragi sufletul. Mai e putin, inca putin, traversez si gat...S-a gainatat un porumbel pe camasa impecabila pentru interviu. De ce tocmai pe mine? te intrebi. Bunica ar spune: Pentru ca D-zeu te iubeste, asta insemna noroc. Hmm...nu stiu ce sa zic, vreau jobul ala mai mult decat pata mare si gretoasa ,,plina cu noroc'' de pe camasa mea.

Pe de alta parte viata ar fi cam fada fara toate astea, nu?

Fumator sau fraier? Asta-i intrebarea.

Eu personal m-am saturat de toti fumaciosii, bine nu de ieri de azi, de mult. Da, o spun pentru ca nu fumez. Mai mult,  mi s-a acrit sa ma inec cu fum peste tot pe unde merg si sa ma simt ca un om cu probleme in locurile publice, unde ma inchid intr-o camera mica, separata si izolata bine, ca si cum as avea o boala venerica. Ei il numesc ,,Loc pentru nefumatori''. Zici ca e gradina zoo. Acolo ar trebui sa stea fumatorii, iar lumea s-ar uita prin geam la ei ca la maimute. Cum ar fi? Se intampla prin alte tari civilizate.
 Sa nu spun ca miros din cap pana in picioare a fum: parul proaspat spalat, hainele toate ( adica toate,toate), pana si pielea, deci sunt fumatoare pasiva cu acte in regula.

Cand eram eu mica, ii credeam speciali intr-un sens bun, pe cei care fumau si ma gandeam ca trebuie sa fie oameni importanti daca fac asa ceva. Ai mei nu fumeaza si deci fumatorii erau intr-un univers paralel si deosebit, in ochii mei. M-am facut si eu mare si m-am prins cum statea treaba de fapt.

De ce fumeaza oamenii din jur sau de ce fumezi chiar tu (cateva idei de la un nefumator):

- pentru ca grupul de colegi smecheri(la care aspiri din motive nu foarte clare) fumeaza, tu nu faci parte din el si deci cam asta e biletul de intrare. Brusc te simti important si apreciat si mama cine mai e ca tine. Dupa vreo doua luni de fumat infatil incepi sa faci faze cu amicii nefumatori: ,,Aaa, tu nu fumezi?!'' si le arunci privirea aia de sus, atotstiutoare, pe care ai primit-o si tu pe vremea cand nu fumai. Nu salvezi vieti, wake up!
- din curiozitate, iar acum ca tot te-ai apucat doar nu o sa dezertezi din grupul social ,,la tigara''
- din inconstienta - ,,hai bai, incearca si tu!'' si pasul a fost facut
- pentru ca ai tai fumeaza si tu astepti de mult momentul - daca asta ai vazut in familie nu insemna ca e bine si ca ai dreptul sa nu-ti folosesti creierul.
- baiatul ala bun, dragut si mai stiu eu cum, la care salivezi, nu te vede si brusc iti descopera existenta pe planeta, datorita tigarilor. Nu crezi ca e o problema aici?
- la tigara vin idei bune, se leaga prietenii, e un cerc social pana la urma dar nu trebuie sa va lege o dependenta nociva ca sa va imprieteniti. Si ,,extraterestrii'' de noi(nefumatorii) avem prieteni nu suntem, autisti.
- ,,daca nu fumezi, nu existi'' - un principiu fals, care se afla acolo in fundul creierului tau si nu vrei sa recunosti.
- ,,frate, ma relaxeaza!'' - dar nu va intrebati cum ne calmam noi restul? Ba o ciocolata, ba un serial e simplu, nevoia de tigara e in capul tau, si eu ma arunc in cutia cu bomboane cand sunt stresata. Da inteleg! Dar nu e ciudat ca tu ai nevoie de tutun pentru a te calma? Suna un prieten, vorbeste cu cainele, cu peretii, tipa, urla, mananca stixuri sau ciocolata belgiana. De ce ai nevoie de fum?
- te crezi distins - tu si cu restul din cercul tau de fumaciosi, noi restul nu avem aceeasi parere.
- spui ca poti sa te lasi oricand, dar nu vrei. Nu asta e raspunsul ti-e frica de ce cred oamenii din cercul afumat. O sa scazi dramatic in ochii lor.

Vine si momentul in care esti dependent - ei acum e nasol, pentru ca pe lista prioritatilor sunt asa:
1. Tigari
2. Cola/Cafea
3. Mancare...
Mi se pare o aberatie sa dai 13lei sau 15lei, cat costa un pachet nenorocit de tigari, daca faci un calcul deschizi un cont frumusel in banca. Pentru 13,5lei pachetul pe zi, mi-a dat cam atat 4927,5lei, iar pentru 15lei - 5475lei. Si uite cum s-a facut de o vacanta draguta. Dar sa presupunem cu nu banii sunt problema.

Sunt de parere ca oamenii care fumeaza nu se respecta si nu se iubesc pe sine. E ca si cum te-ai automutila. Fumatul seamana cu un ritualul zilnic de infrumusetare (baie, spalat pe dinti, crema, parfum, deodorant, oja, rimel, haine curate) numai ca in sens invers - iti faci singur gura sa miroasa urat, iti imbatranesti pielea(recunosc un fumator de la o posta, se vede numai dupa pozitia buzelor si dupa pielea obosita vesnic, dintii sunt odiosi, vocea, si in final vorba aia, iti freci rinichii la icre cat poti de tare. Si daca tot nu vrei sa te lasi, fumeaza nene la tine in casa cu geamurile inchise si vezi daca iti place, ca nu suntem noi obligati sa-ti suportam dependentele, viciile sau piticul disperat dupa atentie din creier.

Dupa momentul asta viata ta poate sa decurga normal fara probleme, dar exista varianta cand de nicaieri, incepi sa te faci scrum incet, incet, dinspre plamani spre restul din tine si te stingi de tot. Pentru ce? Pentru o tampenie. Si problema nu e ca te duci mai repede si mai nasol ca altii, dar sunt oamenii aia de-I iubesti pe langa tine. Ei te adora atat de tare incat se sting si ei pe langa tine si se sfasaie de necaz ca nu ai vrut sa te trezesti la realitate si ei nu au nici macar o putere. Suna pueril si la fel ca tot ce ai auzit si citit pana acum.

Tot ce am scris mai sus vine din cauza a doua piese lipsa din puzzle-ul ,,Oamenii pe care ii iubesc enorm pe planeta asta''...

P.S. acum ca am terminat poti sa fugi la o tigara!

Marea iubire a lui Sebastian sau emotie interbelica

Am asteptat cu emotie aceasta piesa. Si emotii de diverse feluri am simtit pe tot parcursul ei.
Pentru cateva momente am vazut in Leny pe bunica, care-mi povestea acum cativa ani, de tineretea ei, de iubiri si de cum era atunci.
Dulce si inocenta, cu caldura si pasiune, Leny ne-a dus in anii 30; ce decor? ce costume? Leny Caler a fost pe scena iar decorul si costumele ar fi fost prea mult. Mihai Sebastian isi face aparitia ca indragostit de ea, apoi ca dezamagit de ea si piere treptat fara ca noi sa putem face ceva. Cat despre Stefan si Corina, au fost un fel de alter-ego-uri ale lui Mihai si  Leny. Au declarant printre randuri adevarul ce se astepta rostit.
Am amortit in scaun; mai intai din cauza pozitie inconfortabile, apoi din cauza emotiei. Asa cred ca au stat toti spectatorii, pentru ca nu aveai cum sa-ti iei privirea si sa te rupi de poveste. Cand s-a stins luminile, parca s-a rupt un lant de tensiune in sala. Dar inima mi-a batut tare pana au plecat actorii de pe scena si a inceput muzica ambientala, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si uite asa 80 si ceva de minute au parut cateva secunde, in care o peveste de dragoste a prins viata din nou si s-a stins la fel ca originalul.
Cam atat despre seara asta, de la masuta din colt, in scaunul de spectator, am trait pentru putin emotii interbelice...

Am aterizat la concert

Stiam din multitudinea de reclame ca urmeaza sa cante Sting la noi. Imi place, dar nu destul de mult incat sa-mi cumpar bilet. Cu vreo doua zile inaite de concert imi spune mama ca i-ar placea sa mearga. In momentul ala, ma uitam pe facebook si ce vad? Concurs - castiga o invitatie la concertul Sting. M-am inscris, am uitat ca m-am inscris, si aud la radio cu o zi inainte ca abia astepta toata lumea concertul. Seara am intrat pe facebook si m-am uitat sa vad cine sunt fericitii castigatori. Citesc primul nume si al doile... mi s-a incetosat privirea; am citit iar si da era numele meu! Victorie, am castigat si eu ceva mai semnificativ decat bilete la film, am castigat bilet la concert. Nu e orice concert, e Sting. Mi-am ridicat invitatia, am facut poza pentru facebook si i-am convins pe ai mei sa-si cumpere bilete.
Cat despre concert, e simplu: Mi-a placut atat de mult incat data viitoare imi cumpar bilet! A fost intens, relaxant, placut si a fost o bucurie pentru suflet si timpane. Ploaia a inceput dupa ultima melodie asa ca in loc de punct, la sfarsitul unei experiente frumoase.

Sunt de parere ca arta este hrana pentru suflet, asa ca abia astept:

Maine Marea iubire a lui Sebastian
In septembrie Cirque du Soleil - Alegria
In octombrie Hurts

Nimic special

Urasc caldura si cam atat; am observant cu totii cat de cald este peste tot, mai ales afara...Si cum am aflat de expozitia 200 best digital artists worldwide abia azi, in ultima zi, am dat o fuga pe seara impreuna cu o colega de breasla.

Am avut senzatia ca am facut 2 zile jumatate cu trasura prin camp si cu soarele blocat la ora 12. Iar soarele asculta Ard in flacari, in timp ce-si scutura razele peste noi. Dar sa revenim la oile noastre topite de canicula. Dupa 2 statii cu autobuzul, care au facut cat 10, am intrat la metrou. Aleluia! Racoare, curent, parul imi flutura in stil Medusa, dar ce conta, era rece; sa nu mai spun de momentul in care a venit metroul cu valul ala imens de aer rece...de-a dreptul hedonic!
Am ajuns intr-un final la expozitie. Mi-a placut pentru ca a fost intr-un loc neconventional, sa vedeti ditamai mucegaiul pe pereti, o nebunie! muzica la fel ca in cripta, iar scarile alea abrubte faceau toti banii. Exponatele bune si nebune:D Ii astept si data viitoare.

Tot azi am aflat de concertul HURTS din toamna si abia astept, noroc cu prietenii de pe facebook care au impartasit o poza cu biletele, thanx:)!

Presimt ca noaptea asta o fie una alba, daca nu vine repede un ger sa ne racorim. Asa ca am sa stau la panda ca bufnita pe creanga in asteptarea racorii.

Imi e frica de intuneric...

Imi e frica de intuneric, dar universul are grija de ideile mele, cu precadere noaptea. Cate si mai cate idei imi umbla aiurea prin cap dupa miezul noptii. Sa nu o dam in lucruri perverse. Noaptea scriu pe blog, ma apuc sa desenez, incep sa decupez te miri ce sau imi pictez harta lumii pe perete, e cam 2:30 am si nu-mi e somn deloc. Acum nu-mi mai e  frica de intuneric, am capul plin cu beculete si scriu...schitez, desenez. Noaptea e magica, e pentru mine si gandurile mele, imi sta la dispozitie cu linistea ei, cu lumina obscura, cu tot somnul din jur. Parca's in Frumoasa din padurea adormita, numai ca eu sunt treaza si restul padurii de beton, doarme.
Magia asta nu tine non-stop si nici inspiratia nu e fara limite, vin nopti in care cad in extrema gandurilor rele, viselor urate si obositoare, noptilor galagioase si mohorate de ploi, nopti in care imi e frica iar de intunericul fara idei si caut orbita de somn ceva de care sa apuc. O farama de creativitate. Dar trebuie sa mai si dormim, nu? Au si altii nevoie de el, de intuneric. Asa ca revin ofuscata si posomorata la vechile mele apucaturi: ori adorm cu televizorul dechis, pentru ca linistea de afara si dinauntru  imi provoaca durere in timpane, ori aprind toate luminile din casa cand ma duc la baie, sau ma strecor repede si cu ochii inchisi pana in bucatarie pentru un pahar cu apa. Daca ma intalnesc cu motanul in drumul meu terifiant prin bezna, sarim ca arsi amandoi. De ce ne-o fi frica? De intuneric, de necunoscut; sau poate in asteptarea noptilor magice imi conturez scenarii  cu putina adrenalina...minte bolnava!
Un lucru e cert, lucrurile interesante se nasc din oboseala, stres si intuneric.

P.S. am scris asta intr-o noapte...

Cu vedere la scena, va rog!

In seara asta, chiar de la masuta numarul 1, am fost la ,,Interviu". Nerabdatoare sa inceapa m-am asezat bine pe scaun si am tras aer in piept, oho si am cam tinut aerul acolo. Am intrat intr-o poveste simpla la inceput, dar care si-a schimbat radical datele problemei, pana la un deznodamant total neasteptat. Am avut parte de drama cat sa egaleze comedia de luni. Mi-a placut, dar ce sa nu-ti placa!
 M-am  incarcat cu energie, hrana pentru suflet, pana la urmatoarea intalnire cu ,,Marea iubire a lui Sebastian".

Acum ma apuc de Hamlet...pun la cale ipreuna cu o prietena o excursie intr-un oras in care Hamlet isi face veacul pe scena teatrului, dar pana la deschiderea stagiunii sa ne intoarcem la realitatea restantelor ce vegheaza din umbra, proiectul ala neterminat pentru facultate si teancul mare de carti de alta specialitate decat teatru...

Dar pentru cine nu are probleme(examene) in agenda si are chef de ceva frumos cu Dan Bordeianu si Diana Roman, cautati si rezervati aici!

,,Fa-mi loc!'' - bucurie contemporana

Am ajuns la Godot pe la 7 jumatate si am fost conduse la masuta noastra rotunda. Ne-am scufundat in scaunele pufoase, tapitate si cu manere. Un cocktail si un frappe frumos decorate, ne-am introdus in atmosfera relaxanta si placuta de cafenea. Norul de fum de deasupra noastra a fost spulberat dupa ce furnicarul de oameni s-a asezat.
A inceput! de unde ne asteptam mai putin au intrat si personajele. Mi-a plucut din prima secunda, de fapt mi-a placut de cand am facut rezervarea, in seara asta doar ce  mi-a placut si mai mult.
 Parca eram toti in vagonul vecin si trageam cu ochiul si urechea. Am ras bine si m-am bucurat de gura asta de  acum, azi si aici.
Manuel si Camilla, tipa si tipul cu care te poti indentifica usor, sunt pusi intr-o situatie de toata frumusetea si  normalitatea. Naturaletea lor te face sa intri in povestea lor si sa te gandesti la ce ai face daca ai fi acolo. Nimic mai simplu, sau poate nu chiar atat de simplu...Si vine intrebarea: Si au ramas impreuna? Raspunsul : Finalul previzbil este pus la indoiala; cu alte cuvinte,  nu vreau sa spulber misterul asa ca, va spun sa nu ratati urmatoarea seara in cuseta de tren alaturi de Medeea Marinescu si Marius Manole si regizata de Radu Beligan.

Angajam vanzatoare enervante si fara creier!

Din seria cat de tare te poti enerva la cumparaturi: azi am avut o experienta ,,adorabila''. Am gasit o rochie lunga, am probat-o si am incercat inca una. In drumul spre cabina cu rochiile pe mana imi directionam o prietena catre magazin pentru inca o parere. Vanzatoarele, nu va spun ce fete aveam : ,,ia-ma Doamne, dar ia-ma acum!". Vine una sictirita spre mine si-mi spune asa cu un ton rastit: ,,Taraiti cu rochia pe jos!" de parca utilizam rochia pe post de mop intentionat. I-am spus ca mi-au alunecat din mana. Vine si imi smulge rochiile din brate: ,,Puteati sa le puneti aici!" taraie pe jos cu rochiile pana la pupitrul cu casa... Eu ii spun: Ati rezolvat poblema acum ca le-ai tarat pe jos pana acolo, nu? Le-a aruncat peste niste pixuri fara Capac, in conditiile in care rochiile erau roz pal si din voal. Dupa ce am hotarat ca o cumpar, de nicaieri s-au ivit, pe fata vanzatoarei, un zambet lataret si o dulceata contrafacuta.

Sunt socata de fiecare data cand intalnesc vanzatoare CREIERLESS.
Atunci cand se cauta vanzatoare, caracteristicile necesare sigur sunt urmatoarele:

- IQ-ul  nu este necesar;
- nu trebuie sa aveti capacitatea de a distinge culorile sau croielile;
- trebuie sa puteti mima o fata tampa in cazul comunicarii cu posibili client;
- capacitatea de sta ca pompandaul - absolut obligatorie;
- nu trebuie sa aveti chef de viata, munca, cam orice cand sunteti la serviciu;
- apreciem atitudinea zeflemista;
- cautam mult tupeu pentru cazurile in care clientii au cerinte obisnuite, de ex: doresc o alta masura, doresc sa rezervati un produs in alt magazin sau sa achite (cine sunt ei? NIMENI!);
- viata personala vasta, pentru ca atmosfera colegiala sa fie cat se poate de placuta - pentru a avea ce povesti colegelor;
- cautam personae cu pareri pertinente si gata sa le exprime, ex: Va sta foarte bine in rosu, nici nu aratati 4x4 tractiune spate, in rochia asta mulata vid. Cu alte cuvinte cautam Tupeu;
- ,,Fataaa" - apelativ necesar in vocabular;

Stomatologie elvetiana sau cum sa invatam limbi straine

Azi, cum mergeam asa printre blocuri,  am trecut de un val de saloane de infrumusetare. Sunt atat de multe, incat ar trebui sa fim toti frumosi foc, mereu aranjati si dichisiti, cum spune bunica mea. Dar nu nu suntem si nu stiu  de unde este atat de mult par de tuns la orice colt de bloc, 7 zile pe saptamana! Mai mult, chiar nu inteleg placerea ciudata de a lasa o/un necunoscut sa-si plimbe mainile inarmate cu foarfece prin pletele tale.

In fine, dupa acest tsunami, a urmat un val mai mic de cabinete de avocatura si inevitabil STOMATOLOGIE. Prima era o stomatology si atat. A doua in schimb, se intitula ,,Stomatologie Elvetiana''. Asta este cea mai interesanta diferentiere de pana acum:
 Ce sunteti voi? Elvetieni! Asa si? Pei, suntem chiar elvetieni! Asa si ce ar trebui sa faca asta, martieni nu sunteti, deci tot oameni ramaneti!
 Nu stiu la ce ajuta, eu despre elvetieni stiu ca au ceasuri cu precizie, Alpi si ciocolata. Despre dinti nu am auzit nimic si daca ar auzi cineva nu cred ca ar conta. Cum ar suna: Eu am dinti elvetieni, adusi din Elvetia, sunt de mare precizie.... Toate stomatologiile pun plombe si dinti, de ce ar fi asta mai motata. Normal si logic, ar trebui sa scrie la fiecare stomatologie provenienta si am aveam peste tot STOMATOLOGIE ROMANEASCA/ELVETIANA/ENGLEZEASCA.

Acum dupa ce am aflat ca avem pana si stomatologie elevetiana, ma intreb de ce nu are toata lumea dinti in gura, elvetieni, romanesti, facaturi, de aur, de orice tip? Poate si-au dat seama ca dupa ce iti pui dinti elvetieni la pret de dinti elvetieni, executati de romani, nu scrie pe ei made in Switzerland, nu vorbesti nemteste si nici nu esti cu nimic mai special; sunt practice niste dinti. Culmea e ca dintii facuti si tratati in cabinetele fara diferentiatori penibili se intampla acelasi lucru, dar povestea si numele conteaza pentru majoritatea, drept dovada mi-au atras atentia!

La cinema

Am scris intr-o postare anterioara ca am castigat niste bilete la film. In seara asta am fost sa-l vad. The Heat (http://www.youtube.com/watch?v=ST16k80bDYE) se numeste si e o comedie cu Sandra Bullock si Melissa McCarthy. Dupa ce am vazut trailerul ma asteptam la comedia tipic americana, cu final previzibil. Asa a si fost:)), dar am ras atat de bine si atat de mult incat am ramas placut surprinsa. Va recomand filmul asta, acum sper sa aveti simtul umorului pe aceeasi frecventa cu al meu.

In calupul de reclame de la inceput am vazut trei trailere care mi-au atras atentia si intentionez sa vad  filmele:
1. The best offer -  http://www.youtube.com/watch?v=DlW4Mb4aVGc -  mi-a starnit curiozitatea, iar Geoffrey Rush este unul dintre actorii mei preferati dupa ce l-am vazut in The king's Speech, Pirates of the Caribbean si Quills.
2. Grown ups 2 -  http://www.youtube.com/watch?v=YhOWtVElqfw - din seria americanisme amuzante, trailerul pentru partea a 2-a promite, urmeaza sa vedem daca reseste sa fie macar, la fel de amuzant ca prima parte.
3. The Wolverine -  http://www.youtube.com/watch?v=Rh1LdTFkm7I - nu sunt fun mare X-man, dar trailerul asta arata mult prea bine si vine in varianta 3D.

Acum nu-mi ramane decat sa astept lansarea filmelor si zilele de miercuri, pentru ca miercuri este Orange film.

Caderea Bastiliei sau provenienta indoielnica a hot dog-ului

Azi este ziua Frantei! Ma incanta atat de tare de parca e ziua noastra. Am vazut cateva secvente la TV, cu parada militara, am pierdut avioanele pentru ca m-am trezit tarziu. Am aterizat in Auchan pentru cateva cumparaturi. Ce sa vezi? Au instalat intr-un colt din supermarket cateva standuri cu diverse produse frantuzesti sau imprimate cu turnul Eiffel(fabricate in China). O idee simpatica, asa poate afla si altii ce e cu 14 iulie. Partea amuzanta este ca in loc sa vanda branza cu mucegai, foie gras sau ceva bun de la boulangerie, primul stand vindea hot dog. Mai mult, tipa care servea era imbracata intr-o bluza cu dungi, esarfa si avea basca pe cap.
De aici am tras concluzia ca e mult mai profitabil sa vinzi ce stie lumea si e ieftin, decat sa vinzi ceva cu specific si valoare. Majoritatea clientilor supermaketului nu au buget pentru pate din ficat de gasca, branza urat mirositoare si paine minuscula la pret de paine de un kilogram. Din punctual meu de vedere e complet aiurea si deplasat, sa asociezi ziua Frantei cu hot dog si chinezarimi de cea mai proasta calitate. La noi merge, stiu asta, consumatorul majoritar habar nu are pe ce planeta traieste daramite sa-si dea seama ca de ziua Frantei  un crenvurst in paine cu mustar nu are nici cea mai mica legatura cu tara asta.
Acum sper ca cei care au cumparat hot dog de la standul cu delicatese frantuzesti, au aflat cu aceasta ocazie ca pe 14 iulie e ziua Frantei. In aceeasi ordine de idei, ma astept ca francezii (patroni ai acestui supermarket) sa nu pretinda  romanasilor sa stie ceva despre cultura si tara lor.

Printre chinezarimi, am gasit un CD cu Gilbert Becaud si Connie Francis, e foarte util pentru a spori buna dispozitie. Iar din zona made in China dar arata bine, m-am indragostit de acest taburet-cutie mirobolant!:D (nu m-am putut abtine, asta e m-au prins cu strategia lor de marketing)

O gura amara de TV

Azi am vazut buletinul meteo pe un post oarecare. Pot sa spun ca am ametit complet. Prezentatoarea a facut mai mult reclama rochiei pe care o purta, s-a invartit, rasucit, balanganit atat de bucuroasa, incat am avut senzatia ca ne da  veste de o importanta cosmica. Ne-a spus ca la mare ploua izolat, in imagine apareau toate statiunile cu semnul de furtuna. Apoi a spus, in timp ce-si balanganea rochia, ca la munte o sa fie un weekend frumos, aceeasi problema; semnul de furtuna pentru toate statiunile. Pana a ajuns la Bucuresti, am dezvoltata o teorie conform careia, prezentatoarele de stiri mananca un borcan de dulceata sau de miere, inainte de fiecare emisie; sunt ingrozitor de dulci. Intr-un final, capitala! Dar fiinta asta pe arcuri,  s-a postat exact in fata orasului si nu puteam sa vad temperatura(facea intentionat!) si cand sa zica temperatura, mi-am auzit numele, strigat de mama din bucatarie. Ora mesei a sosit...M-am enervat cumplit. Timp de vreo 7 minute am stat manipulata pentru un raiting bun. M-am holbat la o tipa cu o fata tampa si ranjita, care si-a prezentat rochia din toate unghiurile posibile, nu m-a informat cu nimic relevant si mi-a testat rabdarea prin tipicul sistem de difuzare: dam vremea pentru toata tara la inceput si ii tinem pe fraierii din Bucuresti pana la sfarsit ca sa ne faca raiting...
Revin la aplicatia mea de pe smartphone, draga de ea, nu se fastaceste, nu bate campii, stie unde sunt si acum e si in Windows 8:D

O zi prin Bucuresti

Am plecat azi de acasa si din motive necunoscute mie, m-am urcat in autobuzul care intra in pasaj , nu in cel care opreste la Unirii. Am schimbat autobuzul, am perforat de 2 ori evident. Sunt foarte zgarcita cand vine vorba de calatorii, fara abonament e o risipa totala de bani. Am hotarat in consecinta sa-mi fac abonament la RATB. Voi stiati ca exista o pauza pentru schimbarea turei? Eu am nimerit exact in pauza aia, nici nu stiam daca fac abonamente, am incercat sa intreb. Tanti biletareasa a fost foarte nesociabila si a refuzat sa-mi asculte intrebarea. Am renuntat si mi-am continuat drumul. Am constatat cu stupoare ca este 12:30  si soarele este sus, bine ca am asortat palaria si ca nu am facut insolatie. M-am intalnit cu vara-mea, datorita unor interese comune de croitorie, si pentru palavrageala. Am virat la dreapta pe Calea Victoriei, unde am surprins cladirea asta cum se stramba in oglinda. Ne-am luat cate o inghetata, care s-a dovedit a nu fi indeajuns de inghetata pentru cat de cald ne era. Pe una dintre mesele de afara, de la  Mc, un tip dormea, cumva prabusit peste rucsac, si dormea bine. In parc ne-am racorit la umbra adorabililor copaci si am hranit vrabii si porumbei cu bucati de covrig. Porumbeii sunt de-a dreptul fraieri, iar vrabiile le dau clasa, abia ce au prins cateva bucati cand le-am distras pe siretele vrabii in alta parte. Am dat o tura pe la  lebede si ce sa vezi, sunt vecine cu niste broaste testoase foarte dragute.
Pe finalul plimbarii, dupa ce am ocolit o zona ingradita cu banda rosie de pe Lipscani,  am intrat in Exlibis. Mi-am achizitionat doua carti pe care abia astept sa le citesc si sa pun in practica descopar in paginile lor.
In concluzie azi a fost o zi frumoasa in dragul meu Bucuresti, o pasare mi s-a gainatat pe rochie, ce sa spun, am noroc din plin. In alta ordine de idei, am castigat bilete la ,,The Heat" si abia astept sa vad peste o saptamana ,,Fa-mi loc!" si ,,Interviu" la Godot.