Lustre

Îmi place sa ma uit noaptea, din mașina în casele oamenilor. Nu într-un mod dubios, fac asta de când eram copil...caut lustre fanteziste, tablouri frumoase și biblioteci aglomerate de cărți și amintiri. Ma uit la perdele și la tot felul de lucruri lipite sau puse pe geam. Ma fascinează faptul ca în fiecare încăpere cu 4 pereți stau vieți întregi ale unor oameni cu lustrele lor care le-au văzut pe toate. Îmi place ca de afara poveștile sunt puse în rama geamurilor și lasă mult loc de interpretare

Cred ca pot sa descriu o persoana după lustra pe care o are:))

 Aplicele nu-mi plac, sunt claustrofobice, nu înțeleg cum stau pe perete și nu fac lumina. Sunt ca niște ciuperci de pereți care împrăștie o lumina difuză.

Globurile de hârtie mi se par fanteziste și prietenoase și nu te poți supăra pe ele pentru ca nu dau destulă lumină.

Candelabrele sunt sufocante în camerele mici. Absorb toată energia poveștilor și stau ca niște regine pline de ele tronând deasupra tuturor.

Spoturile încearcă un fel de lumina ambientala, dar sunt lipsite de simbol și sunt ca niște nenumărați ochi care te privesc de peste tot.

Veiozele cu abajur sunt preferatele mele, stau discrete într-un colt și încălzesc atmosfera.

Becul ala atârnat din tavan de firul alb ma fascinează teribil. Cum sa nu-ți pese de obiectul care-ți luminează viața.

Lustra mea e întruchiparea perfectă pentru universul poveștii mele. Are 4 elice e alba și are un bec în mijloc. Globul de sticlă, nu l-am pus pentru ca îmi sufocă lumina. Vara, zumzăie încet în timp ce ventilează aerul din camera. Îmi place sa ma uit la ea, îmi da senzația ca sunt într-o țara exotica și îndepărtată. Ma gândesc la zbor și la colțurile îndepărtate ale lumii.

Cât despre obiectele din casele oamenilor, am văzut de la tablouri fascinante la trofee înșirate pe pervaz, flori de plastic, cactuși, păpuși înfricoșătoare din porțelan, peturi, cearșafuri, beculețe, pisici și câini, claie peste grămadă, păsări ca într-o colivie imensă...un fel de tetris mare, plin cu povești  fără deznodământ

Imagine

Cafea cu gust de dimineață

În fiecare dimineață, mi-ar plăcea ca atunci când deschid ușile șifonierului meu să intru la tine în șifonier, să facem cunoștință și să ne bem cafeaua împreună, să povestim lucruri simple și să ne descoperim...

Mi-ar plăcea ca în fiecare dimineață să descopăr o altă persoană dincolo de ușile șifonierului; o persoană care cândva mi-a zâmbit în autobuz, care mi-a adunat hârtiile de pe jos sau pur și simplu o persoană cu care am schimbat priviri prelungi între stațiile de metrou.

Aș vrea să îmi beau cafeaua cu doamna care m-a adunat de pe jos atunci când am alunecat pe gheață, cu adorabila bătrână pe care am trecut-o strada și cu care am petrecut 3 dintre cele mai valoroase minute din viața mea sau doamna din stația lui 312. Ea mi-a povestit cum a călătorit în lume, cum s-a îndrăgostit și cât de frumos e să umbli prin locuri de pe pământ și să cunoști oamenii.

Sunt curioasă cum face cafeaua doamna cu care am împărțit locul de pe o bancă din Roma. M-am așezat toropită de căldură pe singura bancă de pe stradă și am plecat după minute întregi pline cu povești din țări frumoase, cu urări de bine din sufletul unei străine.

Nu-mi amintesc trăsăturile domnului din Pantheon, care vorbea fluent șase limbi străine și iubea România, dar mi-ar plăcea să povestim la o cafea. 

Vreau să cunosc poveștile oamenilor care mi-au făcut cu mâna din tren sau din vaporașul vecin.

Îmi doresc să aflu mai multe despre cei doi francezi pe care i-am fotografiat în fața bisericii în care se căsătoriseră fix cu 25 de ani în urmă; le-am scris un colț de poveste când i-am fotografiat, iar ei m-au emoționat.

Sunt curioasă cât de mari sunt șifonierele celor care mi-au atins în vreun fel plăcut viața, ce cafea beau ei dimineața, pe unde au fost și ce au văzut. 

Mi-ar plăcea să cunosc necunoscuții, fără nume sau fără fețe cu care am schimbat energie pozitivă pe parcursul vieții mele de până acum.

Ei poate nu își amintesc de mine pentru că nu am putut decât să zâmbesc înapoi și poate să le mulțumesc.

Așa că, mâine când deschid ușile șifonierului, sper să am o surpriză. Spun asta pentru că în cele câteva secunde în care creierul se deconectează de vise și se reconectează la realitate, totul pare posibil!

inspired by this people.
photo