Viata la bloc III

Peste doua zile am examen, si invat incepand de azi, asa cum face orice student normal. Dupa trei ore de agonie, in care m-am fortat sa citesc cursul, am reusit sa notez cate ceva. Am rezolvat eu jumatate din ce mi-am propus pe ziua de azi, eram chiar incantata. Dar bucuria mea avea sa fie spulberata de un BZZZZZZZZZZZZZZZZZZZ!!!BZZZZZZZZZZZZZZZZZ!!!, ce sa vezi vecinii mei isi gauresc peretii. Cred a inceput sa-mi pulseze o vena pe frunte, neuronii mei se lovesc unii de altii. Si cum sunetul nu este destul de armonic de afara se aude un pacamer. Acum iau parte la un duet. BZZZZZZZZZZ, BRRRRR, BRRRRR, BZZZZZZZZZZ, BRRRRR, BRRRRRR!!!!
Nu stiu cum se face, ca in fiecare anotimp, vecina de deasupra sa-si renoveze casa? Tind sa cred ca are mai multe camere sau ca ceva dubios se intampla in apartamentul ei, pentru ca nu e designer de interior sau vreo fire artistica. Poate ca o inspira manelele, pe care le asculta in miez de noapte tareee, si pe care isi varsa nervii prin diverse compozitii de cuvinte neotodoxe.
Curiozitatea mea cea mai are este: Ce poate sa gaureasca atat de mult si atat de des? Daca este vorba de pereti, ar trebui sa se prabuseasca etajul peste jumateatea mea de bloc. Raspunsul meu este unul cat se poate de fantezist si suna asa: Sculptura in perete, sau podea cu parchet sculptat in bormasina.
Intre timp ma gandesc si alte varinate...

Viata la bloc...

Ma gandeam ca azi am sa scriu pe seara, cand ma intorc de la examen. Dar nu am rezistat tentatiei, pentru ca mancam putin mai devreme si am avut o revelatie. Eu nu mananc niciodata, dar niciodata singura. Nici macar cand beau apa, in bucatarie, nu sunt singura. Poate va ganditi ca sunt cu ai mei, cu prietenii, cu pisica sau ascult muzica. Nici nu aveti idee, e mult mai mult decat atat... eee e bine acum ca esti curios, am sa descriu fenomenul de la inceputul lui.
Acum un an am inceput sa aud niste tipete ingrozitoare de fiecare data cand ma duceam in bucatarie, tipete, ce zic aici? Urlete. Am aflat ulterior ca veneau de la puiului de vecin, o fetita nou aterizata pe planeta, in blocul meu. Am zis primele luni ca are colici si na ce sa fac, plange. Asa azi, la fel maine, trecusera 6 luni, totusi cati colici sa aiba. Acum dupa 1 an si ceva, cand nu urla ca din gura sarpe,stim! Nu sunt acasa. Si se aude LINISTEAAA!!! de Paste am avut cateva zile de liniste. Azi ne-am auzit ca in fiecare zi,  a fost apogeul ultimelor saptamani, cred ca a atins o noua octava. Cu ocazia asta un neuron de-al meu si-a dat demisia.
Ce am constatat este ca vecinii mei s-au mutat cu totii in bucatarie, sunt acolo mereu, ai senzatia ca traiesc in perete si te urmaresc prin niste gauri din zidul comun. Cand apari in bucatarie apasa butonul ON si copilul incepe sa urle ca ars. UAAAAAAAAAAAAAA!!!!!UAAAAAAA!!!