Ca in fiecare zi, ies de la metrou si il zaresc cum sta stingher in colt cu afisajul lui portocaliu. Dragutul de el, autobuzul. Zic in mintea mea ca am timp sa-l prind si nu are sens sa aleg sa prind stopul verde. Dupa cateva secunde, e deja in intersectie si face stanga, eu tot la semafor, astept neputincioasa sa se faca verde. Dar nimic, tot rosu si masinile trec frenetic. Prind un moment liber si trec jumatate d eintersectie, si dupa linia de tramvai imi spun: si acum, fugiiiim! Umar la umar alerg pe langa autobuz si sunt atat de incrancenata sa-l il prind, de parca ma astepta medalia olimpica in statie. Victorioasa in seara asta, l-am prins si dupa ce s-au inchis usile in spatele meu, imi canta in cap:
You could go the distance
You could run the mile
You could walk straight through hell with a smile
http://www.youtube.com/watch?v=mk48xRzuNvA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu