Teatru in autobuz

M-am urcat azi intr-un autobuzul 300 si ceva. Era putina lume, liniste, aer conditionat, eram cu totii lesinati de caldura, cand se aude o voce tunatoare de barbat: O sa muriti cu totii! M-am intors sa vad de unde a venit vocea. O sa ardeti in focurile iadului, voi toti care va uitati la mine! L-am depistat. Era un barbat la vreo 30 si ceva de ani, pe unul dintre cele 4 scaune vis-à-vis din spate. Privea in zare prin oameni, din cand in cand intorcea nervos capul si fixa pe cineva cu privirea. Degeaba va imbracati in haine, si va pieptanati, ar trebui sa va tundeti toti scurt, si femeile! A luat o pauza de efect, apoi: Iadul o sa va inghita pe toti! A reintrodus idea principala si pentru noii veniti din statie. Cand a tipat dinou, doamna de langa el a sarit in sus.Si restul l-au vazut. Era atat de buna interpretarea incat te gandeai ca poate esti la camera ascunsa. Pentru cateva fraze a vorbit perfect nemteste, aceleasi replici despre iad. Dupa ce incepusem sa inteleg ca se crede Hitler, a dat-o in salvatorul lumii si poate chiar D-zeu. V-am salvat de pototop, v-am iertat de pacate, v-am salvat! Dar nu, nu  acum numai, acum o sa platiti! Nu meritati sa ma jertfesc pentru voi, nici tu femeie in bluza aia rosie... Din pacate am coborat dupa trei statii si nu am prins finalul daca exista unul. Oricum pe langa faptul ca fata omului trada faptul ca ceva ii lipsea, monologul a fost magnific. Daca nu-l vedeai si erai intr-o sala de teatru, puteai sa juri ca e un actor foarte bun, care poate acum isi da licenta.O experienta fabulous de ciudata...