Nimic special

Urasc caldura si cam atat; am observant cu totii cat de cald este peste tot, mai ales afara...Si cum am aflat de expozitia 200 best digital artists worldwide abia azi, in ultima zi, am dat o fuga pe seara impreuna cu o colega de breasla.

Am avut senzatia ca am facut 2 zile jumatate cu trasura prin camp si cu soarele blocat la ora 12. Iar soarele asculta Ard in flacari, in timp ce-si scutura razele peste noi. Dar sa revenim la oile noastre topite de canicula. Dupa 2 statii cu autobuzul, care au facut cat 10, am intrat la metrou. Aleluia! Racoare, curent, parul imi flutura in stil Medusa, dar ce conta, era rece; sa nu mai spun de momentul in care a venit metroul cu valul ala imens de aer rece...de-a dreptul hedonic!
Am ajuns intr-un final la expozitie. Mi-a placut pentru ca a fost intr-un loc neconventional, sa vedeti ditamai mucegaiul pe pereti, o nebunie! muzica la fel ca in cripta, iar scarile alea abrubte faceau toti banii. Exponatele bune si nebune:D Ii astept si data viitoare.

Tot azi am aflat de concertul HURTS din toamna si abia astept, noroc cu prietenii de pe facebook care au impartasit o poza cu biletele, thanx:)!

Presimt ca noaptea asta o fie una alba, daca nu vine repede un ger sa ne racorim. Asa ca am sa stau la panda ca bufnita pe creanga in asteptarea racorii.

Imi e frica de intuneric...

Imi e frica de intuneric, dar universul are grija de ideile mele, cu precadere noaptea. Cate si mai cate idei imi umbla aiurea prin cap dupa miezul noptii. Sa nu o dam in lucruri perverse. Noaptea scriu pe blog, ma apuc sa desenez, incep sa decupez te miri ce sau imi pictez harta lumii pe perete, e cam 2:30 am si nu-mi e somn deloc. Acum nu-mi mai e  frica de intuneric, am capul plin cu beculete si scriu...schitez, desenez. Noaptea e magica, e pentru mine si gandurile mele, imi sta la dispozitie cu linistea ei, cu lumina obscura, cu tot somnul din jur. Parca's in Frumoasa din padurea adormita, numai ca eu sunt treaza si restul padurii de beton, doarme.
Magia asta nu tine non-stop si nici inspiratia nu e fara limite, vin nopti in care cad in extrema gandurilor rele, viselor urate si obositoare, noptilor galagioase si mohorate de ploi, nopti in care imi e frica iar de intunericul fara idei si caut orbita de somn ceva de care sa apuc. O farama de creativitate. Dar trebuie sa mai si dormim, nu? Au si altii nevoie de el, de intuneric. Asa ca revin ofuscata si posomorata la vechile mele apucaturi: ori adorm cu televizorul dechis, pentru ca linistea de afara si dinauntru  imi provoaca durere in timpane, ori aprind toate luminile din casa cand ma duc la baie, sau ma strecor repede si cu ochii inchisi pana in bucatarie pentru un pahar cu apa. Daca ma intalnesc cu motanul in drumul meu terifiant prin bezna, sarim ca arsi amandoi. De ce ne-o fi frica? De intuneric, de necunoscut; sau poate in asteptarea noptilor magice imi conturez scenarii  cu putina adrenalina...minte bolnava!
Un lucru e cert, lucrurile interesante se nasc din oboseala, stres si intuneric.

P.S. am scris asta intr-o noapte...

Cu vedere la scena, va rog!

In seara asta, chiar de la masuta numarul 1, am fost la ,,Interviu". Nerabdatoare sa inceapa m-am asezat bine pe scaun si am tras aer in piept, oho si am cam tinut aerul acolo. Am intrat intr-o poveste simpla la inceput, dar care si-a schimbat radical datele problemei, pana la un deznodamant total neasteptat. Am avut parte de drama cat sa egaleze comedia de luni. Mi-a placut, dar ce sa nu-ti placa!
 M-am  incarcat cu energie, hrana pentru suflet, pana la urmatoarea intalnire cu ,,Marea iubire a lui Sebastian".

Acum ma apuc de Hamlet...pun la cale ipreuna cu o prietena o excursie intr-un oras in care Hamlet isi face veacul pe scena teatrului, dar pana la deschiderea stagiunii sa ne intoarcem la realitatea restantelor ce vegheaza din umbra, proiectul ala neterminat pentru facultate si teancul mare de carti de alta specialitate decat teatru...

Dar pentru cine nu are probleme(examene) in agenda si are chef de ceva frumos cu Dan Bordeianu si Diana Roman, cautati si rezervati aici!

,,Fa-mi loc!'' - bucurie contemporana

Am ajuns la Godot pe la 7 jumatate si am fost conduse la masuta noastra rotunda. Ne-am scufundat in scaunele pufoase, tapitate si cu manere. Un cocktail si un frappe frumos decorate, ne-am introdus in atmosfera relaxanta si placuta de cafenea. Norul de fum de deasupra noastra a fost spulberat dupa ce furnicarul de oameni s-a asezat.
A inceput! de unde ne asteptam mai putin au intrat si personajele. Mi-a plucut din prima secunda, de fapt mi-a placut de cand am facut rezervarea, in seara asta doar ce  mi-a placut si mai mult.
 Parca eram toti in vagonul vecin si trageam cu ochiul si urechea. Am ras bine si m-am bucurat de gura asta de  acum, azi si aici.
Manuel si Camilla, tipa si tipul cu care te poti indentifica usor, sunt pusi intr-o situatie de toata frumusetea si  normalitatea. Naturaletea lor te face sa intri in povestea lor si sa te gandesti la ce ai face daca ai fi acolo. Nimic mai simplu, sau poate nu chiar atat de simplu...Si vine intrebarea: Si au ramas impreuna? Raspunsul : Finalul previzbil este pus la indoiala; cu alte cuvinte,  nu vreau sa spulber misterul asa ca, va spun sa nu ratati urmatoarea seara in cuseta de tren alaturi de Medeea Marinescu si Marius Manole si regizata de Radu Beligan.

Angajam vanzatoare enervante si fara creier!

Din seria cat de tare te poti enerva la cumparaturi: azi am avut o experienta ,,adorabila''. Am gasit o rochie lunga, am probat-o si am incercat inca una. In drumul spre cabina cu rochiile pe mana imi directionam o prietena catre magazin pentru inca o parere. Vanzatoarele, nu va spun ce fete aveam : ,,ia-ma Doamne, dar ia-ma acum!". Vine una sictirita spre mine si-mi spune asa cu un ton rastit: ,,Taraiti cu rochia pe jos!" de parca utilizam rochia pe post de mop intentionat. I-am spus ca mi-au alunecat din mana. Vine si imi smulge rochiile din brate: ,,Puteati sa le puneti aici!" taraie pe jos cu rochiile pana la pupitrul cu casa... Eu ii spun: Ati rezolvat poblema acum ca le-ai tarat pe jos pana acolo, nu? Le-a aruncat peste niste pixuri fara Capac, in conditiile in care rochiile erau roz pal si din voal. Dupa ce am hotarat ca o cumpar, de nicaieri s-au ivit, pe fata vanzatoarei, un zambet lataret si o dulceata contrafacuta.

Sunt socata de fiecare data cand intalnesc vanzatoare CREIERLESS.
Atunci cand se cauta vanzatoare, caracteristicile necesare sigur sunt urmatoarele:

- IQ-ul  nu este necesar;
- nu trebuie sa aveti capacitatea de a distinge culorile sau croielile;
- trebuie sa puteti mima o fata tampa in cazul comunicarii cu posibili client;
- capacitatea de sta ca pompandaul - absolut obligatorie;
- nu trebuie sa aveti chef de viata, munca, cam orice cand sunteti la serviciu;
- apreciem atitudinea zeflemista;
- cautam mult tupeu pentru cazurile in care clientii au cerinte obisnuite, de ex: doresc o alta masura, doresc sa rezervati un produs in alt magazin sau sa achite (cine sunt ei? NIMENI!);
- viata personala vasta, pentru ca atmosfera colegiala sa fie cat se poate de placuta - pentru a avea ce povesti colegelor;
- cautam personae cu pareri pertinente si gata sa le exprime, ex: Va sta foarte bine in rosu, nici nu aratati 4x4 tractiune spate, in rochia asta mulata vid. Cu alte cuvinte cautam Tupeu;
- ,,Fataaa" - apelativ necesar in vocabular;

Stomatologie elvetiana sau cum sa invatam limbi straine

Azi, cum mergeam asa printre blocuri,  am trecut de un val de saloane de infrumusetare. Sunt atat de multe, incat ar trebui sa fim toti frumosi foc, mereu aranjati si dichisiti, cum spune bunica mea. Dar nu nu suntem si nu stiu  de unde este atat de mult par de tuns la orice colt de bloc, 7 zile pe saptamana! Mai mult, chiar nu inteleg placerea ciudata de a lasa o/un necunoscut sa-si plimbe mainile inarmate cu foarfece prin pletele tale.

In fine, dupa acest tsunami, a urmat un val mai mic de cabinete de avocatura si inevitabil STOMATOLOGIE. Prima era o stomatology si atat. A doua in schimb, se intitula ,,Stomatologie Elvetiana''. Asta este cea mai interesanta diferentiere de pana acum:
 Ce sunteti voi? Elvetieni! Asa si? Pei, suntem chiar elvetieni! Asa si ce ar trebui sa faca asta, martieni nu sunteti, deci tot oameni ramaneti!
 Nu stiu la ce ajuta, eu despre elvetieni stiu ca au ceasuri cu precizie, Alpi si ciocolata. Despre dinti nu am auzit nimic si daca ar auzi cineva nu cred ca ar conta. Cum ar suna: Eu am dinti elvetieni, adusi din Elvetia, sunt de mare precizie.... Toate stomatologiile pun plombe si dinti, de ce ar fi asta mai motata. Normal si logic, ar trebui sa scrie la fiecare stomatologie provenienta si am aveam peste tot STOMATOLOGIE ROMANEASCA/ELVETIANA/ENGLEZEASCA.

Acum dupa ce am aflat ca avem pana si stomatologie elevetiana, ma intreb de ce nu are toata lumea dinti in gura, elvetieni, romanesti, facaturi, de aur, de orice tip? Poate si-au dat seama ca dupa ce iti pui dinti elvetieni la pret de dinti elvetieni, executati de romani, nu scrie pe ei made in Switzerland, nu vorbesti nemteste si nici nu esti cu nimic mai special; sunt practice niste dinti. Culmea e ca dintii facuti si tratati in cabinetele fara diferentiatori penibili se intampla acelasi lucru, dar povestea si numele conteaza pentru majoritatea, drept dovada mi-au atras atentia!

La cinema

Am scris intr-o postare anterioara ca am castigat niste bilete la film. In seara asta am fost sa-l vad. The Heat (http://www.youtube.com/watch?v=ST16k80bDYE) se numeste si e o comedie cu Sandra Bullock si Melissa McCarthy. Dupa ce am vazut trailerul ma asteptam la comedia tipic americana, cu final previzibil. Asa a si fost:)), dar am ras atat de bine si atat de mult incat am ramas placut surprinsa. Va recomand filmul asta, acum sper sa aveti simtul umorului pe aceeasi frecventa cu al meu.

In calupul de reclame de la inceput am vazut trei trailere care mi-au atras atentia si intentionez sa vad  filmele:
1. The best offer -  http://www.youtube.com/watch?v=DlW4Mb4aVGc -  mi-a starnit curiozitatea, iar Geoffrey Rush este unul dintre actorii mei preferati dupa ce l-am vazut in The king's Speech, Pirates of the Caribbean si Quills.
2. Grown ups 2 -  http://www.youtube.com/watch?v=YhOWtVElqfw - din seria americanisme amuzante, trailerul pentru partea a 2-a promite, urmeaza sa vedem daca reseste sa fie macar, la fel de amuzant ca prima parte.
3. The Wolverine -  http://www.youtube.com/watch?v=Rh1LdTFkm7I - nu sunt fun mare X-man, dar trailerul asta arata mult prea bine si vine in varianta 3D.

Acum nu-mi ramane decat sa astept lansarea filmelor si zilele de miercuri, pentru ca miercuri este Orange film.

Caderea Bastiliei sau provenienta indoielnica a hot dog-ului

Azi este ziua Frantei! Ma incanta atat de tare de parca e ziua noastra. Am vazut cateva secvente la TV, cu parada militara, am pierdut avioanele pentru ca m-am trezit tarziu. Am aterizat in Auchan pentru cateva cumparaturi. Ce sa vezi? Au instalat intr-un colt din supermarket cateva standuri cu diverse produse frantuzesti sau imprimate cu turnul Eiffel(fabricate in China). O idee simpatica, asa poate afla si altii ce e cu 14 iulie. Partea amuzanta este ca in loc sa vanda branza cu mucegai, foie gras sau ceva bun de la boulangerie, primul stand vindea hot dog. Mai mult, tipa care servea era imbracata intr-o bluza cu dungi, esarfa si avea basca pe cap.
De aici am tras concluzia ca e mult mai profitabil sa vinzi ce stie lumea si e ieftin, decat sa vinzi ceva cu specific si valoare. Majoritatea clientilor supermaketului nu au buget pentru pate din ficat de gasca, branza urat mirositoare si paine minuscula la pret de paine de un kilogram. Din punctual meu de vedere e complet aiurea si deplasat, sa asociezi ziua Frantei cu hot dog si chinezarimi de cea mai proasta calitate. La noi merge, stiu asta, consumatorul majoritar habar nu are pe ce planeta traieste daramite sa-si dea seama ca de ziua Frantei  un crenvurst in paine cu mustar nu are nici cea mai mica legatura cu tara asta.
Acum sper ca cei care au cumparat hot dog de la standul cu delicatese frantuzesti, au aflat cu aceasta ocazie ca pe 14 iulie e ziua Frantei. In aceeasi ordine de idei, ma astept ca francezii (patroni ai acestui supermarket) sa nu pretinda  romanasilor sa stie ceva despre cultura si tara lor.

Printre chinezarimi, am gasit un CD cu Gilbert Becaud si Connie Francis, e foarte util pentru a spori buna dispozitie. Iar din zona made in China dar arata bine, m-am indragostit de acest taburet-cutie mirobolant!:D (nu m-am putut abtine, asta e m-au prins cu strategia lor de marketing)

O gura amara de TV

Azi am vazut buletinul meteo pe un post oarecare. Pot sa spun ca am ametit complet. Prezentatoarea a facut mai mult reclama rochiei pe care o purta, s-a invartit, rasucit, balanganit atat de bucuroasa, incat am avut senzatia ca ne da  veste de o importanta cosmica. Ne-a spus ca la mare ploua izolat, in imagine apareau toate statiunile cu semnul de furtuna. Apoi a spus, in timp ce-si balanganea rochia, ca la munte o sa fie un weekend frumos, aceeasi problema; semnul de furtuna pentru toate statiunile. Pana a ajuns la Bucuresti, am dezvoltata o teorie conform careia, prezentatoarele de stiri mananca un borcan de dulceata sau de miere, inainte de fiecare emisie; sunt ingrozitor de dulci. Intr-un final, capitala! Dar fiinta asta pe arcuri,  s-a postat exact in fata orasului si nu puteam sa vad temperatura(facea intentionat!) si cand sa zica temperatura, mi-am auzit numele, strigat de mama din bucatarie. Ora mesei a sosit...M-am enervat cumplit. Timp de vreo 7 minute am stat manipulata pentru un raiting bun. M-am holbat la o tipa cu o fata tampa si ranjita, care si-a prezentat rochia din toate unghiurile posibile, nu m-a informat cu nimic relevant si mi-a testat rabdarea prin tipicul sistem de difuzare: dam vremea pentru toata tara la inceput si ii tinem pe fraierii din Bucuresti pana la sfarsit ca sa ne faca raiting...
Revin la aplicatia mea de pe smartphone, draga de ea, nu se fastaceste, nu bate campii, stie unde sunt si acum e si in Windows 8:D

O zi prin Bucuresti

Am plecat azi de acasa si din motive necunoscute mie, m-am urcat in autobuzul care intra in pasaj , nu in cel care opreste la Unirii. Am schimbat autobuzul, am perforat de 2 ori evident. Sunt foarte zgarcita cand vine vorba de calatorii, fara abonament e o risipa totala de bani. Am hotarat in consecinta sa-mi fac abonament la RATB. Voi stiati ca exista o pauza pentru schimbarea turei? Eu am nimerit exact in pauza aia, nici nu stiam daca fac abonamente, am incercat sa intreb. Tanti biletareasa a fost foarte nesociabila si a refuzat sa-mi asculte intrebarea. Am renuntat si mi-am continuat drumul. Am constatat cu stupoare ca este 12:30  si soarele este sus, bine ca am asortat palaria si ca nu am facut insolatie. M-am intalnit cu vara-mea, datorita unor interese comune de croitorie, si pentru palavrageala. Am virat la dreapta pe Calea Victoriei, unde am surprins cladirea asta cum se stramba in oglinda. Ne-am luat cate o inghetata, care s-a dovedit a nu fi indeajuns de inghetata pentru cat de cald ne era. Pe una dintre mesele de afara, de la  Mc, un tip dormea, cumva prabusit peste rucsac, si dormea bine. In parc ne-am racorit la umbra adorabililor copaci si am hranit vrabii si porumbei cu bucati de covrig. Porumbeii sunt de-a dreptul fraieri, iar vrabiile le dau clasa, abia ce au prins cateva bucati cand le-am distras pe siretele vrabii in alta parte. Am dat o tura pe la  lebede si ce sa vezi, sunt vecine cu niste broaste testoase foarte dragute.
Pe finalul plimbarii, dupa ce am ocolit o zona ingradita cu banda rosie de pe Lipscani,  am intrat in Exlibis. Mi-am achizitionat doua carti pe care abia astept sa le citesc si sa pun in practica descopar in paginile lor.
In concluzie azi a fost o zi frumoasa in dragul meu Bucuresti, o pasare mi s-a gainatat pe rochie, ce sa spun, am noroc din plin. In alta ordine de idei, am castigat bilete la ,,The Heat" si abia astept sa vad peste o saptamana ,,Fa-mi loc!" si ,,Interviu" la Godot.

Oamenii de pe strada

 Cand merg pe strada, ma uit la oameni, e interesant sa-i observi pe cei din jur. As sta o zi intreaga pe banca si m-as uita la oamenii care trec. Fac asta cand am timp de pierdut. Analizez cat pot de bine o persoana care trece prin fata mea si incerc sa-mi dau seama cum e, ii fac asa o caracterizare. Ma uit prima data la pantofi, pentru ca din punctual meu de vedere pantofii spun multe, apoi la aspectul general, par si fata, pungi de cumparaturi, incerc sa recunosc o marcile pe care le poarta. Si apoi incep: are copii, maritata, dar nu prea incantata de asta, pantofi scumpi, copiii nu prea stiu cine e mama, pentru ca nu poate sa arate asa de bine decat daca doarme la salon. Sotul, finantator, ea se intalneste acum cu un coleg, ooo zambetul ala nu e deloc collegial si imbratisarea...e amuzant!

In autobuz, cele mai multe fete sunt ridate si foarte similare, par trase la indigo. Un lucru interesant pe care-l fac in autobuz este  sa ,,photoshopez'' mental fetele oamenilor in varsta. Incerc sa-mi dau seama daca era frumosi cand erau tineri, sau cum erau. Rezultatele imaginatiei mele sunt de toate tipurile. Oamenii batrani la noi sunt tristi, nu toti, majoritatea...dar par sa fi avut o tinerete foarte asemanatoare cu a noastra.

Oamenii din metrou sunt ceva mai relaxati, si putin mai fericiti sau cel putin asa imi par mie, iar media de varsta este de oamenii mai tineri. Atunci cand stai pe randul de scaune din vagon, omul din fata tinde sa se holbeze. Cateodata auzi rotitele din creierul celui care se bulbuca, ii citesti in privire ca nu-I plac pantofii tai, dar se incrunta atat de tare la colier incat nu-ti dai seama daca e oripilat sau il adora:)).

Ii stiti pe oamenii scanner? Nu ai cum sa-i ratezi. In mare parte sunt femei si te scaneaza din cap pana in picioare de cel putin 2 ori, apoi fac o grimasa...Sigur ii stiti! Doar stiam ca femeile se imbraca pentru celelalte femei nu pentru barbate. Asa sunt oamenii la noi: cei mai destepti, cei mai frumosi, cei mai cei. Cred ca e caracteristica  noastra a romanilor ,, mandru rau de tot sa fiu eu, voi restul sunteti restul si atat". Probabil si pe la altii sunt oamenii asa, eu nu am vazut dar la noi daca nu moare si capra vecinului, care mai e farmecul vietii?! 

Pozitia cocosului sau literatura romana

In timp ce Enigma Otiliei e rezumata asa:  ,, Otilia avea si ea o enigma si Felix isi dorea sa o descopere'', romanele precum Baltagul, Mara si Ciocoii vechi si noi, pun elevii intr-o adevarata si ingrozitoare dificultate. Titlul cartii nu sugereaza nimic daca nu citesti, si cum elevii nu citesc pentru scoala, literatura depaseste limitele imaginatiei. Din clasa ramai cu ceva, asta este clar, dar cat de clara este informatia in capul tau, ramane de vazut. In Baltagul, Vitoria si-a dat seama ca ceva s-a intamplat cu sotul ei, datorita unor semne. Era acolo si un ,,cocos care nu canta intr-o pozitie ok'' - dar cum spui asta cand habar nu ai unde, ce si cum facea cocosul. O spui asa: ,,cocosul canta invers'' fapt care I-a dat Vitoriei de gandit...in stilul acesta, cam asa ar suna o lucrare de bac a elevului mediocru si dezinteresat din tarisoara noastra:

Dar nu v-am spus despre Mara, nevasta lui Nechifor Lipan, era o avara si jumatate, i se tragea de la fostul sot Costache Giurgiuveanu, impreuna aveau un fiu pe nume Ghita. Dar acum principala problema a Marei era sa-si gaseasca sotul. El era plecat la razboi, dar asta dupa ultima lor noapte de dragoste. Toate astea se intamplau pe timpul lui Lapusneanu al carui slujitorul devotat era Dinu Patuica, el a fost crutat de la taierea capetelor de boieri, deoarece s-a dovedit un bun paharnic.
Mara a vrut sa-i ceara un sfat tatalui sau, Ilie Moromete, dar acesta era ocupat cu o noua afacere impreuna cu Ion si Lica. Asa ca Mara a apelat la fiica ei Persida, dar aceasta fugise deja in lume cu Hrap-Alb. Insa, Persida I-a lasat mamei o scrisoare. Mara s-a dus la Otilia, prietena ei din copilarie, asa au plecat impreuna in cautarea scrisorii pierdute si a sotului disparut.
Au trecut prin multe sarmanele, Otilia s-a indragostit de Stefan Gheorghidiu. Stefan era insa insurat asa ca Otilia s-a intors la Natl, iubitul ei din copilariei. Cei doi si-au cumparat o moara si au trait acolo. Mara si-a continuat drumul, mai ales ca a vazut cocul cantant intr-o pozitie nu tocmai ok, invers practice.
Intr-un final dupa peripetii petrecute in clanul Farfuridi-Branzovenescu, Mara a gasit scrisoare, era de la Nechifor. Acesta o astepta la Bucuresti. In tren, Mara l-a intalnit si pe D-l Goe, un pusti simpatic.
Ajunsa la capital, nu mare I-a fost mirarea Marei, cand l-a descoperit pe Nechifor la tiganci alaturi de tradatorul Paturica. Mara l-a parasite pe Lipan si s-a mutat la Trahanache, canaria, de pe Strada Antim. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Cum iti dai seama ca a venit vara

Pe langa faptul ca gasesti oameni pe facebook care iti confirma asta prin diverse poze cu soare, mare si costume de baie, vara se simte si altfel.
Primul lucru pe care il faci este sa bagi sticla de apa in frigider, apoi e clar ca jumatate de vara o petreci sub dus sau la piscina, apa sa fie. Vezi din ce in ce mai des marea, parca te scufunzi in nisip atunci cand calci pe niste pietris in parc. E atat de cald afara incat nu gasesti nici macar un motiv pentru care sa nu poti purta hainele de plaja prin oras. Bun, costum de baie, bifat, ochelari de soare, palarie, inghetata si limonada, deja auzi valurile si Lambada sau in fine hitul verii. Dar brusc iti dai seama ca ai iesit din bloc, nu din hotel, ca in fata ta e asphalt, nu nisip si ca nimeni nu poarta costum de baie. Nu miroase a mare, nici macar a scoici si peste; miroase a gunoi, gaze de esapament si cum sa spun asta? surpriza de catel, cam peste tot miroase asa. Cu fata mohorata si cu gandul la ce fac fericitii si binecuvantatii oameni care sunt acum pe plaja, te urci in autobuz....Ehee in autobuz, ei bine e indicat sa  nu respiri, la fel si in tramvai. In metrou e ceva mai bine dar nu la orice ora.
Vara e atunci cand oamenii de varsta a 3-a, incep sa devina majoritari, lesina pe capete pe strada. La stirile lor preferate spun oamenii aia: Nu iesiti dupa 12! La 12 e coada la iesirea din bloc, se plimba toti batraneii, ei au treaba domne!
E vara atunci cand ti se scufunda picioare in asfaltul de pe trotuar si lipai pana la intrarea de la metrou.
Ajungi la supermarket si tot ce poti sa vezi sunt lotiuni de protrectie UV in orice format: spray, sticla picurator, roll-on, tub, cutie, protective UV pentru: parul de pe cap, de pe maini, pentru buze, corp, fond de ten, urmeaza sa inventeze pasta de dinti si lac de unghii cu protectie UV si nu in ultimul rand mancare cu factor de protectie solara.
Vara e atunci cand,  oricum ai sta iti e cald, aerul conditionat te intepeneste, si stai tolanit pe canapea cu spray-ul de udat florile pregatit sa te racoresti.
Cand tot ce ai in congelator sunt cuburile de gheata, e clar. A venit vara!
Constati ca pantalonii scurti ar trebui interzisi prin lege, pentru ca nu fac echipa buna cu kilogramele de celulita ale fetelor de pe strada.
Vizitez muzeele din oras de 2 ori pe an: in noaptea muzeelor si vara - intrarea e libera, imi delectez mintea si e Racoare.
Dormi cu geamul inchis cat se poate de bine, afara e Sahara, prajesti ouo pe, pervaz.
Si nu ultimul rand, e vara atunci cand la 26 de grade tremuri de frig, pentru ca temperatura cu care esti obisnuit este de peste 40 de grade.

Filmul a murit. Traiasca teatrul!

Miroase a betisoare parfumate si muzica indiana canta in surdina. E forfota mare, tot vin oameni se ridica se aseaza, cativa discuta infocati despre diverse. Imprastiati prin sala, sunt telefonistii care, dau repede ultimele mesaje inainte ca vocea amentitatoare sa anunte inchiderea telefoanelor mobile. Cortina este ridicata, decorul ne duce cu gandul la India, si muzica, o idee foarte buna, ne incarca cu energia necesara. Am intrat in atmosfera, un  pic de emotie ma incearca, e si 3 minute si nu a inceput. Dar se stinge lumina. Inima imi bate tare si sunt nerabdatoare. Poveste, muzica, dans, ritual, iubire, par ridicat pe maini dezamagire si la final sala avea nevoie de vreo 5 minute pauza de plans, dar nu am avut timp. Ne-am ridicat si ropote de aplauze au rasunat in sala. Am tras aer in piept, cu gura pana la urechi si ochii inlacrimati, ne-am bucurat impreuna de energia asta frumoasa. Doua ore si ceva au trecut ca doua minute, au vazut povestea cum prinde viata, cum se materializeaza acolo sub ochii mei, afara din paginile cartii si din sertarele mintii mele. Fiorul de placere din piept, persista inca si maine am sa ma trezesc cu zambetul pe buze...

P.S. Asta a fost o farama din Maitryi - Teatrul Bulandra.

Lumi paralele

Azi am avut o zi de initiere in ale croitoriei si cusutului, impreuna cu doua prietene. Dar cum am constatat ca ne lipseste ceva, am dat o fuga pana la mercerie. Acolo, am mai trecut pe lista ,,Tipuri de vanzatoare'' un nou specimen - Vanzatoarea Stargate. Dulapiorul cu geam care ne desparte reprezinta poarta stelara, clientii sunt ciudatii din lumea paralela care se pare ca nu vad si nu aud, dau ei aiurea din gura si platesc in bancnote. In rest, lighioane vorbarete care se holbeaza, vor lucruri si streseaza cu intrebari de-a dreptul stupide. Asta e problema cu extraterestrii astia, nu inteleg importanta faptului ca Vivi(vanzatoarea1) si Vuvu(vanzatoare2) chiar nu au chef de viata azi.
Vivi: Doamne, daca-i sti ce lehamite imi era de dimineata sa vin, si e abia 1!
Viva: Mie-mi spui, abia, abia ce m-am trezit si ma durea si capu. Nu aveam chef de nimic. Si nici nu merge...
Vivi:Daa!Uita-te si tu, e luni doar! Sa vezi ca am vorbit si cu Mariana si ea azi nu se duce, norocoasa!
In timpul asta, pe partea noastra a realitatii, aveam trei mosoare de elastic colorat intr-o mana si un tub cu nasturi in forma de saxofon in cealalta. Incerc sa spun ceva, dar se pare ca o bula vidata ma inconjoara. Vreau doi metri pe verde si doi din ast...
Vivi: Am dat comanda de snur si lant ca s-au terminat
 Viva catre mine: Da. Apoi catre Vivi: Vezi ca nici pe galben nu avem
Incepeam sa cred ca am avut un monolog interior, prietena mea parea ori sa-mi fi auzit monologul ori sa-mi fi citit gadurile, se uita contrariata catre V1&V2. Dar vine si momentul in care se rupe bariera si aud: Deci cat, domnisoara? 1? 2. Zic eu...Bariera se ridica pe nesimtite si asistam la o discutie despre tocanita si ce a facut Roxana saptamana trecuta.

Concluzia: SF is everywhere, not just inside your head!