Astazi de dimineata m-am apucat de citit pentru dragutul meu proiect la Cultura si Comunicare Dupa ce am petrecut 4 ore cu nasul in ,,Societatea de consum" a lui Baudrillard, am vorbit cam 15 minute singura explicandu-mi ce pisici am inteles, am stat putin bulversata. Am inteles ceva dar nu stiam cum sa explic si ce fac cu explicatia. Eram asa... ca un fel de... de fluture daltonist! fapt pe care urma sa-l aflu seara la teatru.
Am vazut ,,7 dintr-o lovitura'' la Godot, iar o povestioara pe care a spus-o unul dintre persoanje mi-a elucidat starea de dupa lectura - un fluture daltonist, care inconjurat de flori, zboara dezorientat nestiind pe care sa aterizeze - asa e cand citesti despre societatea din jur. Am savurat fiecare personaj in parte, la fel si subiectul, un amalgam de personalitati si personaje intr-un context cat se poate de neasteptat.
Povestea fluturilor nu pare atat de absurda atunci cand citesti despre cat de descentrati suntem noi oamenii. Da-ti o fuga sa vedeti piesa, are si oameni descentrati, mult umor si totul fara decor. Na c-am pus de-o rima!
La spectacol am impartasit masa noastra de 4 persoane cu inca o tanti care a aparut de nicaieri si ne-a intrebat tunatoare la ce masa stam. Ca doua veverite, eu si o prietena, i-am spus in cor ca ,,10''. Dupa ce s-a trantit inspaimantatoare in scaunul de langa mine, l-a terorizat putin pe chelner si a comandat surprinzator, o cafea cu lapte si un latte machiatto. A bombanit putin pentru ca nu i-au fost servite in acelasi timp, ciudat. Statea ca un urs in dreapta mea si ne fulgera cu o privire dubioasa. Am crezut ca astepta pe cineva dar am surprins-o cum bea cand din latte, cand din cafea, cand din latte, cand din cafea si tot asa. E nu ca asta-i buna! prima data cand vad pe cineva cum bea din doua cafele alternativ. Si eu mananc cartofi prajiti cu inghetata, sau dulce si sarat in acelasi timp dar m-am gandit la varianta asta. Insa, nu e timpul pierdut pentru cafea la puterea a doua.
La gura de metrou, cand stateam la o ,,flasneta'', apare un tip pe bicicleta si ne spune foarte serios: Am nevoie de o pereche de unghii, va rog!'' . Ma gandeam de unde o fi picat si asta si ce teorie despre nemurirea sufletului ne mai spune. De fapt tipul nu putea sa scoata capacelul de la telefon care-i acoperea gaura pentru casti. I-am rezolvat problema si a plecat fericit cu muzica in urechi.
Flasneta, fluturi daltonisti, tantele ursuze, teatru... si doua rime.
vineri, 30 august 2013
marți, 27 august 2013
Povesti din metrou
M-am urcat la Unirii in metrou catre casa. Dupa ce m-am asezat confortabil langa usa, am inceput sa observ oamenii din vagon. Nu am mai vazut de mult pe cineva citind in metrou, azi erau chiar doi - o tipa si un tip - ceilalti 4 oameni din jurul lor spargeau bile, diamante si bomboane in joculetele super inteligente care ne scot peri albi.
Am reusit sa vad ca tipa citea ,,Razboiul sexelor''. Tipul care citea si el, statea vis-a-vis de ea si ii tot arunca cate o privire. Ea nimic. A tot incercat el, a mai dat zgomotos cate o pagina, s-a aplecat peste carte, tipa nimic; era absorbita de propria-i carte. Inainte sa se inchida usile, intra un tip, smecheras asa si se aseaza langa tipa. O studiaza vreo 30 de secunde si incepe sa se uite in cartea ei. Se apleaca, se fataie efectiv si BINGO! Tipa inclina cartea catre el si ii zambeste, el ii spune ca vede bine si ii multumeste cu un zambet. Pleaca metroul, el o intreaba ce carte e si se infiripa o discutie, o legatura, chicoteli...Tipul de vis-a-vis, vizibil ofuscat il despica pe smecheras din priviri. Isi continua invins lectura, dar fara sa o observe pe tipa care citea ,,Femeia'' si ii arunca priviri lungi. Ea practic rasfoieste revista aiurea, e cu ochii pe tip si il scaneaza incanata.
Si toate astea s-au intamplat timp de o statie de metrou...pun pariu ca pana la a doua statie cei doi vorbareti si-au dat add pe facebook, iar ceilalti doi au ramas fiecare cu uitatul. Exact ca in telenovele!
duminică, 25 august 2013
Yoga sau ma doare si-mi place!
M-am apucat de aerobic! Mi-a luat ceva sa-mi fac curaj. Am inceput cu pillates si o febra musculara de toata frumuseatea. Dupa primul antrenament imi zburau agrafe din par in toate partile si nu mai puteam sa vorbesc. Repet nu mai puteam sa vorbesc! se intampla foarte rar.
Pentru ca ale mele colege de antrenamente au sugerat sa diversificam, am mers la pillates functional = aerobic pe o minge mare si colorata. Rezultatul - mai multa febra musculara si cateva cazaturi de pe mingea aia galbena. Pare atat de simplu sa aluneci cu tot corpul pe minge, incat m-am aruncat cu multa incredere si m-am rasturnat la fel de increzatoare in urmatoarele 3 secunde, direct pe jos. Am zis - nu ma doboara pe mine o minge mare si galbena - am repetat cazatura de inca doua ori.
A trecut febra si am ajuns intr-un final la yoga. Am descoperit ca mainile mele sunt mult prea lungi, ca pot sa fac un fel de flotari fara probleme si ca daca sunt trasa prin inel nu sunt mai flexibila, din contra am simtit cum spatele meu face trosc!
La yoga am invatat cum sa ma relaxez si sa simt durerea in fiecare milimetru din corp - e ciudat cat de relaxata puteam sa fiu in timp ce muschii mei urlau de la atata tensiune. Cand m-am intins a doua zi dimineata, am ramas blocata cu mainile sus si vreo trei intinderi de muschi timp de 5 minute. Doua zile mi-am tinut mainile cat mai aprope de corp si m-am miscat in stil broasca testoasa.
Alte efecte ale sportului asupra mea: - o pofta nebuna de ciocolata dupa antrenament
- foame de orice e comestibil in frigider dupa 12 pm
- moleseala urmata de hiperactivitate si chef de glume(uneori proaste):))
Acum ca mi-am trezit muschii din hibernare, sunt foarte incantata in ciuda febrei musculare persistenete, asa ca maine ma duc sa-i fac de petrecanie mingii galbene. Vede ea ca nu ma rastoarna cum are chef!
vineri, 23 august 2013
Am ras de n-am mai putut
In seara asta am fost sa vedem ,,Comedia neagra'' la Godot. Am avut parte de doua galeti cu noroc - una cu 2 invitatii duble si una cu locuri la prima masuta central.
Pana de curent cu atat de mult umor nu am mai experimentat, ca de vazut nu ai ce sa vezi. Mi-am dat seama de niste lucruri:
- comediile sunt bune pentru tonificat muschii abdominali,
- comediile duc la aparitia a noi riduri de expresie de la rasul cu gura pana la urechi,
- reusesti sa-ti tii respiratia sub apa mult mai mult timp, pentru ca in timpul piesei am luat o gura de aer la inceput si am reusit sa expir abia la sfarsit.
- ar trebui sa se interzica bautul in timpul spectacolului, pentru ca te ineci sigur. Daca reusesti cumva sa bei ceva, nu te tine vezica, la atata hohote nu face fata.
- dupa o poveste ca asta toti oamenii par penibili si amuzanti.
Finalul piesei ne-a prins pe toti cu niste ranjete kilometrice pe fete. Am ramas asa putin muta de plăcerea unei portii bune de ras. Dar mi-a trecut repede ca na, eu tac foarte rar, ma multumesc si cu un monolog numai sa ma trezesc vorbind.
La urmatoarea pana de curent, trebuie sa fiti in sala!
In alta ordine de idei, John Malkovich vine la Festivalul George Enescu in ,,The infernal comedy''. Azi am aflat, deci biletele sunt epuizate de mult si eu nu detin unul...da sunt super ofticata, dar ma multumesc si cu actorii nostri geniali:D ,,
Pana de curent cu atat de mult umor nu am mai experimentat, ca de vazut nu ai ce sa vezi. Mi-am dat seama de niste lucruri:
- comediile sunt bune pentru tonificat muschii abdominali,
- comediile duc la aparitia a noi riduri de expresie de la rasul cu gura pana la urechi,
- reusesti sa-ti tii respiratia sub apa mult mai mult timp, pentru ca in timpul piesei am luat o gura de aer la inceput si am reusit sa expir abia la sfarsit.
- ar trebui sa se interzica bautul in timpul spectacolului, pentru ca te ineci sigur. Daca reusesti cumva sa bei ceva, nu te tine vezica, la atata hohote nu face fata.
- dupa o poveste ca asta toti oamenii par penibili si amuzanti.
Finalul piesei ne-a prins pe toti cu niste ranjete kilometrice pe fete. Am ramas asa putin muta de plăcerea unei portii bune de ras. Dar mi-a trecut repede ca na, eu tac foarte rar, ma multumesc si cu un monolog numai sa ma trezesc vorbind.
La urmatoarea pana de curent, trebuie sa fiti in sala!
In alta ordine de idei, John Malkovich vine la Festivalul George Enescu in ,,The infernal comedy''. Azi am aflat, deci biletele sunt epuizate de mult si eu nu detin unul...da sunt super ofticata, dar ma multumesc si cu actorii nostri geniali:D ,,
miercuri, 21 august 2013
Mona a ajuns la mall
Leonardo da Vinci nu se gandea el nici in cele mai intunecate vise ca o sa-si expuna proiectele si ideile intr-un mall al secolului XXI.
Nici noi nu cred ca ne imaginam asta, da na, ca s-a intamplat! Dupa ce au expus tot felul de lucruri prin Sun Plaza, de la serpi vii la mecanisme cu motoras din carton, iar acum la copii in miniatura ale catorva idei renascentiste.
Lumea din seara asta a parut dornica sa vada ce se intampla, sau poate doar curiosa. La noi majoritatea actiunilor se practica in sistemul turma si dintr-o curiozitate care ii da clasa pisicii. Oricum ar fi, zilele astea, pana pe 29 septembrie, vizitatorii mallului descopera lucruri noi sau revad ceva ce ii pasioneaza. Ca o mica pauza de la haine...haine si a...iar haine, pe culoarul dintre magazine poti sa-ti pui mintea la contributie si sa intelegi cum functioneaza masinariile lui da Vinci.
Pana si Mona a ajuns si ea la mall, sa nu mai spun ca ,,Cina'' domneste peste intrarea principala a magazinului.
Cu toate astea, va recomand e foarte interesant!
Alte lucruri dragute prin Bucuresti vara asta aici, aici, aici si in multe alte locuri.
Nici noi nu cred ca ne imaginam asta, da na, ca s-a intamplat! Dupa ce au expus tot felul de lucruri prin Sun Plaza, de la serpi vii la mecanisme cu motoras din carton, iar acum la copii in miniatura ale catorva idei renascentiste.
Lumea din seara asta a parut dornica sa vada ce se intampla, sau poate doar curiosa. La noi majoritatea actiunilor se practica in sistemul turma si dintr-o curiozitate care ii da clasa pisicii. Oricum ar fi, zilele astea, pana pe 29 septembrie, vizitatorii mallului descopera lucruri noi sau revad ceva ce ii pasioneaza. Ca o mica pauza de la haine...haine si a...iar haine, pe culoarul dintre magazine poti sa-ti pui mintea la contributie si sa intelegi cum functioneaza masinariile lui da Vinci.
Pana si Mona a ajuns si ea la mall, sa nu mai spun ca ,,Cina'' domneste peste intrarea principala a magazinului.
Cu toate astea, va recomand e foarte interesant!
Alte lucruri dragute prin Bucuresti vara asta aici, aici, aici si in multe alte locuri.
duminică, 18 august 2013
Turist ,,Cu bastonul prin Bucuresti''
Azi am avut parte de o perspectiva foarte interesanta si frumoasa asupra Bucurestiului. De mult vreau sa fiu turist la mine acasa si astazi s-a ivit ocazia. M-am incaltat comod, mi-am pus ochelarii pe frunte si mi-am luat aerul de turist european. Am descoperit adevarata valoare a celor mai importante strazi si cladiri din centrul orasului, persoane si personalitati ale culturii noastre, povestioare si pincanterii de acum 100 de ani.
Cei doi ghizi ne-au introdus in atmosfera Bucurestiului de alta data cu umor si buna dispozitie. Am fost un grup de vreo 60 de omuleti entuziasmati, cu totii, pana la sfarsitul celor 2 kilometri de tur.
Am aflat o gramada de lucruri despre Bucuresti, pe care evident, nu le stiam si am petrecut doua ore relaxante si frumoase.
Turul se tine in fiecare sambata de la 11 am si duminica de la 18 pm pana pe 8 septembrie. Ii gasiti pe cei de la ARCEN, aici, cu mai multe informatii. 
Cei doi ghizi ne-au introdus in atmosfera Bucurestiului de alta data cu umor si buna dispozitie. Am fost un grup de vreo 60 de omuleti entuziasmati, cu totii, pana la sfarsitul celor 2 kilometri de tur.
Am aflat o gramada de lucruri despre Bucuresti, pe care evident, nu le stiam si am petrecut doua ore relaxante si frumoase.
Turul se tine in fiecare sambata de la 11 am si duminica de la 18 pm pana pe 8 septembrie. Ii gasiti pe cei de la ARCEN, aici, cu mai multe informatii.
vineri, 16 august 2013
Rochia e pentru cui ii place
Am o problema serioasa cu semnele diferentiatoare de la toaletele din oras. Uneori ambele desene par sa aiba fustita, in alte locuri apar semnele cu plus si sageata - nu am nici cea mai vaga idee care cu cine - in alte locuri semnele sunt atat de ciudate incat nu sunt sigura daca acolo este baia.
Acum cateva zile, ma duc grabita spre baia din restaurant. In fata usii o tipa e inaintea mea si deschide ușa. Dam sa intram amandoua, dar ramanem blocate: un tip isi rezolva problema cu usa larg deschisa...tipa inchide usa si ne uitam comparativ la semnele de pe cele doua usi. A noastra era alba cu un fel de om cu un triunghi dantelat iar cealalta usa, neagra cu acelasi om ciudat cu un patratel in loc de nush exact ce. Hotărâm sa-l așteptam sa iasa. In tot acest timp apare inca o tipa: așteptati la rand? Eu: Nu, asteptam sa iasa tipul dinauntru si sa-si dea seama ca a gresit usa. Tipa1: dar nu înțeleg cum sa nu-ti dai seama! Eu: nu cred ca nu si-a dat seama, poate se identifica cu perdonajul:)). Deja dura prea mult asa ca intru. Tipul se spala pe maini (apreciez), cand ne vede pe noi trei tresare si usor panicat isi cere scuze...
In concluzie, rochita nu e un factor decisiv in diferențierea sexelor:d
luni, 12 august 2013
Un deliciu in aer liber
Duminica seara am ajuns in centrul vechi la Elixirul - Commedia dell'Arte. Am pierdut primele 5 minute, dar ma duc si data viitoare. A fost genial! E o bucurie totala sa-i vezi pe studentii de la UNATC in piesa asta. A fost o explozie de energie pe scena, interpretarea a fost fantastica. Duceti-va intr-o seara! Sunt locuri, nu stati sfiosi in picioare. Nu prea imi dau seama de ce nu vine lumea buluc, e un deliciu sa vezi teatru in aer liber cu oamenii frumosi, care debordeaza talent in toate partile.
Din pacate nu se joaca foarte multe piese in cadrul Festivalului Bucurestii lui Caragiale, dar ma bucur ca exista. Pentru si mai mult teatru, incepe pe 20 august Undercloud, festival de teatru independent. Am pus ochii pe cateva reprezentatii:)
Ma uitam in seara la studentii de la teatru si ma gandeam : Ce facem noi la facultate??? hmm...e total irrelevant si fara sens in comparatie cu ce fac altii. Cand o sa ridicam o sala plina cu oameni printr-o campanie publicitara, am sa ma simt ceva mai bine...
Din pacate nu se joaca foarte multe piese in cadrul Festivalului Bucurestii lui Caragiale, dar ma bucur ca exista. Pentru si mai mult teatru, incepe pe 20 august Undercloud, festival de teatru independent. Am pus ochii pe cateva reprezentatii:)
Ma uitam in seara la studentii de la teatru si ma gandeam : Ce facem noi la facultate??? hmm...e total irrelevant si fara sens in comparatie cu ce fac altii. Cand o sa ridicam o sala plina cu oameni printr-o campanie publicitara, am sa ma simt ceva mai bine...
duminică, 11 august 2013
Azi sambata
Orasul pustiu dogoreste sub soarele asta dintos. Toata lumea e la mare, se inghesuie unul peste altul pentru soare. In Bucuresti avem locuri libere cat cuprinde, fata in fata cu soarele, nu-I nimic avem noi mai mult soare acum.
Strada mea, in general, e pustie, am senzatia ca vad in fiecare zi aceeasi 10 oameni cum merg agale spre serviciu. Cel mai socant lucru este ca avem mult mai multe masini decat vecini. Acum in august, ne bucuram de locuri libere de parcare si mai putine claxoane. Oamenii au disparut.
Pe la 4 jumate am depistat un grup mare de turisti, ma bucura asta, desi e o senzatie ciudata. Am impresia ca vad o specie rara de oameni cum misuna prin oras. Dar e frumos sa descopere si altii ce ascunde orasul nostru.
Ma intreb de ce vreau mereu inapoi in Bucuresti cand sunt plecata. E pentru ca Bucuresti este acel ,,acasa'' al meu. Bun si rau cum e, eu il ador.
Am luat o gura de Teatru in seara asta, in bataia vantului din Centrul Vechi. De pe scaune din plastic, chiar in Piata Festivalului, am ras si ne-am incantat. Cu ocazia Festivalului Bucurestii lui Caragiale pana pe 15 septembrie vedem teatru cu intrare libera, in fiecare seara.
In materie de futurism bucurestean, ne-am pricopsit cu un ,,cel mai inalt bloc din Romania'' construit pentru birouri. Sky Tower se intituleaza, englezeste vorbind si se viziteaza gratis. Cu prima ocazie, incerc sa-mi infrang ingrozitoarea frica de inaltime, asta numai vinerea cand e deschis publicului larg. Abia astept sa vad cum se vede Bucurestiul de sus, pentru ca de la sol il vad in fiecare zi.
Cam atat cu sambata asta!
Strada mea, in general, e pustie, am senzatia ca vad in fiecare zi aceeasi 10 oameni cum merg agale spre serviciu. Cel mai socant lucru este ca avem mult mai multe masini decat vecini. Acum in august, ne bucuram de locuri libere de parcare si mai putine claxoane. Oamenii au disparut.
Pe la 4 jumate am depistat un grup mare de turisti, ma bucura asta, desi e o senzatie ciudata. Am impresia ca vad o specie rara de oameni cum misuna prin oras. Dar e frumos sa descopere si altii ce ascunde orasul nostru.
Ma intreb de ce vreau mereu inapoi in Bucuresti cand sunt plecata. E pentru ca Bucuresti este acel ,,acasa'' al meu. Bun si rau cum e, eu il ador.
Am luat o gura de Teatru in seara asta, in bataia vantului din Centrul Vechi. De pe scaune din plastic, chiar in Piata Festivalului, am ras si ne-am incantat. Cu ocazia Festivalului Bucurestii lui Caragiale pana pe 15 septembrie vedem teatru cu intrare libera, in fiecare seara.
In materie de futurism bucurestean, ne-am pricopsit cu un ,,cel mai inalt bloc din Romania'' construit pentru birouri. Sky Tower se intituleaza, englezeste vorbind si se viziteaza gratis. Cu prima ocazie, incerc sa-mi infrang ingrozitoarea frica de inaltime, asta numai vinerea cand e deschis publicului larg. Abia astept sa vad cum se vede Bucurestiul de sus, pentru ca de la sol il vad in fiecare zi.
Cam atat cu sambata asta!
sâmbătă, 10 august 2013
Restantele - Un subiect Tabu
Cand vine vorba de luna septembrie, tot ce iti trece prin cap este cum sa treci mai repede peste restante fara prea mult efort intelectual. Doar ideea ca trebuie sa inveti dinou niste lucruri pe care le detesti din principiu, e teribil de ingrozitoare. Cu parul ridicat pe sira spinarii, de groaza, mi-am facut deja planul. De fapt, am N planuri in fiecare sesiune si pentru fiecare restante. Zic asa: Planul A - de pe 15 pana pa 20 invat pentru Semiotica(nu vrea nimeni sa stie ce e asta).
Vine ziua de 15 si ma trezesc ca pur si simplu sunt prea ocupata cu alte lucruri si am uitat sa mai invat. Asa ca urmeaza: Planul B - de pe 16 pana pe 20 invat pentr Semiotica. Problema cu timpul se repeta. Planurile curg la infinit pana la Planul N - pe 2 invat pentru Semiotica si pe 3 am examenul.
Atat de relevante sunt unele cursuri incat iti cere o colega cursul de info pentru restanta si tu intrebi: Am avut curs printat la info si eu il am? Raspunsul vine ca un bolovan: Da, chiar tu mi-ai spus ca-l ai! Ceva dubios se intampla la mijloc! Dar si mai ciudat este cand nu ai idee ce note ai luat la examenul de info si-ti spun colegii cu restanta. Ei de ce stiu nota mea si eu nu!?
Nimeni nu vorbeste despre restante. Parca ne este frica, greata si un pic de ura se infiripa. Daca ai pomenit la ieseala de restante, parca ai zis ceva de rau mama fiecaruia. Vorbim strict: Pe 2, la 18 in sala 112, grila, 45 de minute.
In sesiunea propriu-zisa te lasi nu doar pe-o ureche si pe amandoua, pentru ca vine sesiunea de restante. Ai senzatia asta, un fel de fata morgana, ca mai bine inveti pe canicula in timp ce altii sunt la mare si in timp ce esti in vacanta. Nu stiu de unde vin ideile astea, poate din disperarea pe care ti-o provoaca un curs enervant.
Cel mai ciudat este atunci cand pici singurul examen pe care erai sigur ca il iei. Era atat de simplu...am fost la toate cursurile, m-am trezit la 6 jumatate si am inotat prin zapada si frig la 8 dimineata prin Romana, m-am tinut tare si am stat treaza 2 ore la seminar, ore pe care in mod obisnuit le petrec dormind bustean. Cum se poate? Pe deasupra mi-a si placut cursul. Nu stiu, enigma totala.
Acum, pentru ca nu constientizez apropierea restantelor din septembrie, imi dreg mintea cu 4 carti pre-restante. Nu au nici cea mai mica legatura cu examenele mele, dar mai citeste omul si ce-i place lui:D
Vine ziua de 15 si ma trezesc ca pur si simplu sunt prea ocupata cu alte lucruri si am uitat sa mai invat. Asa ca urmeaza: Planul B - de pe 16 pana pe 20 invat pentr Semiotica. Problema cu timpul se repeta. Planurile curg la infinit pana la Planul N - pe 2 invat pentru Semiotica si pe 3 am examenul.
Atat de relevante sunt unele cursuri incat iti cere o colega cursul de info pentru restanta si tu intrebi: Am avut curs printat la info si eu il am? Raspunsul vine ca un bolovan: Da, chiar tu mi-ai spus ca-l ai! Ceva dubios se intampla la mijloc! Dar si mai ciudat este cand nu ai idee ce note ai luat la examenul de info si-ti spun colegii cu restanta. Ei de ce stiu nota mea si eu nu!?
Nimeni nu vorbeste despre restante. Parca ne este frica, greata si un pic de ura se infiripa. Daca ai pomenit la ieseala de restante, parca ai zis ceva de rau mama fiecaruia. Vorbim strict: Pe 2, la 18 in sala 112, grila, 45 de minute.
In sesiunea propriu-zisa te lasi nu doar pe-o ureche si pe amandoua, pentru ca vine sesiunea de restante. Ai senzatia asta, un fel de fata morgana, ca mai bine inveti pe canicula in timp ce altii sunt la mare si in timp ce esti in vacanta. Nu stiu de unde vin ideile astea, poate din disperarea pe care ti-o provoaca un curs enervant.
Cel mai ciudat este atunci cand pici singurul examen pe care erai sigur ca il iei. Era atat de simplu...am fost la toate cursurile, m-am trezit la 6 jumatate si am inotat prin zapada si frig la 8 dimineata prin Romana, m-am tinut tare si am stat treaza 2 ore la seminar, ore pe care in mod obisnuit le petrec dormind bustean. Cum se poate? Pe deasupra mi-a si placut cursul. Nu stiu, enigma totala.
Acum, pentru ca nu constientizez apropierea restantelor din septembrie, imi dreg mintea cu 4 carti pre-restante. Nu au nici cea mai mica legatura cu examenele mele, dar mai citeste omul si ce-i place lui:D
miercuri, 7 august 2013
Nervi cotidieni
Incepe de dimineata, dragalasul de el, vecinul de la 6, iar da gauri cu bormasina. Nu pierde vremea, la 8 dimineata da drumul la treaba. Sunt si zilele triste in care vecinul si-a terminat de renovat casa a 15-a oara anul asta. Dar sti tu canalul ala de pe straduta? Da, sigur il sti ca doar era sa cazi in el iarna trecuta. Acum a venit si momentul lui, au venit sa-l repare. Are ceva carii, pentru ca folosesc picamerul si suna infernal in capul tau, exact ca la dentist. Incepe sa-mi fie dor de renovarile vecinului. Sa nu ne scufundam prea tare in borcanul cu melancolie, sunt reduceri la gresie si faianta si doar stim cat de mult adora sa-si reinoiasca baia, in fiecare toamna.
Tanti Mimi de la 4 vorbeste in fiecare samabata dimineata la 7, cu sora din Husi. Asa sunt batranii, cad din pat in acelasi timp cu gainile. Eu in timpul asta, nu dorm...cum as putea cand, ele fac schimb de retete medicinale si retete de bucate cu volumul dat la maxim. Ce nu inteleg este cum nu le place muzica data tare, cand ele urla in tramvai la telefon sau de la unele la altele, pe banca in parc.
Acum sunt in statie la soare, caci sub singurul petic de umbra e un morman de pensionari. Ii inteleg si pe ei, dar daca nu vine autobuzul in 5 secunde, simt cum ma prabusesc.
In autobuz e Circ&Variete sau Teatrul de Revista, de toate pentru toti. Incepand cu mirosuri dubioase, acrobatii de varsta a 3-a printre scaune , persoane ciudate, inimi ranite, certuri conjugale sau de familie, copii razgaiati si evident pervesi. Sunt momente in care sper ca mi-a expirat abonamentul si ma da jos controlorul cu cateva statii mai devreme. Din pacate sunt un cetatean prea responsabil.
Crezi ca salvarea e metroul.Ti se pare! Da, da! La orele de varf, exact cand si tu ai treaba, e la fel ca in masina, autobuz, pe bicicleta si pe strada. Daca ne-am grabi toti, parca am rezolva ceva. Dar nu, e un tip caruia ii ajungi pana la cot cu ceafa lata, pe care nu poti sa-l depasesti. Nu are cum sa te vada sigur te loveste cu geanta lui de dus la sala; mai e cardul de sms-isti care tasteaza frenetic in timp ce se tarasc ca melcii. Si oamenii de pe contrasens, care vin ca buldozerul. Treci daca poti!
Ajungi acolo in intersectia unde ai treaba, dar parca toata lumea sta si se uita dupa stele in mijlocul zilei. La stop, iti tragi sufletul. Mai e putin, inca putin, traversez si gat...S-a gainatat un porumbel pe camasa impecabila pentru interviu. De ce tocmai pe mine? te intrebi. Bunica ar spune: Pentru ca D-zeu te iubeste, asta insemna noroc. Hmm...nu stiu ce sa zic, vreau jobul ala mai mult decat pata mare si gretoasa ,,plina cu noroc'' de pe camasa mea.
Pe de alta parte viata ar fi cam fada fara toate astea, nu?
Tanti Mimi de la 4 vorbeste in fiecare samabata dimineata la 7, cu sora din Husi. Asa sunt batranii, cad din pat in acelasi timp cu gainile. Eu in timpul asta, nu dorm...cum as putea cand, ele fac schimb de retete medicinale si retete de bucate cu volumul dat la maxim. Ce nu inteleg este cum nu le place muzica data tare, cand ele urla in tramvai la telefon sau de la unele la altele, pe banca in parc.
Acum sunt in statie la soare, caci sub singurul petic de umbra e un morman de pensionari. Ii inteleg si pe ei, dar daca nu vine autobuzul in 5 secunde, simt cum ma prabusesc.
In autobuz e Circ&Variete sau Teatrul de Revista, de toate pentru toti. Incepand cu mirosuri dubioase, acrobatii de varsta a 3-a printre scaune , persoane ciudate, inimi ranite, certuri conjugale sau de familie, copii razgaiati si evident pervesi. Sunt momente in care sper ca mi-a expirat abonamentul si ma da jos controlorul cu cateva statii mai devreme. Din pacate sunt un cetatean prea responsabil.
Crezi ca salvarea e metroul.Ti se pare! Da, da! La orele de varf, exact cand si tu ai treaba, e la fel ca in masina, autobuz, pe bicicleta si pe strada. Daca ne-am grabi toti, parca am rezolva ceva. Dar nu, e un tip caruia ii ajungi pana la cot cu ceafa lata, pe care nu poti sa-l depasesti. Nu are cum sa te vada sigur te loveste cu geanta lui de dus la sala; mai e cardul de sms-isti care tasteaza frenetic in timp ce se tarasc ca melcii. Si oamenii de pe contrasens, care vin ca buldozerul. Treci daca poti!
Ajungi acolo in intersectia unde ai treaba, dar parca toata lumea sta si se uita dupa stele in mijlocul zilei. La stop, iti tragi sufletul. Mai e putin, inca putin, traversez si gat...S-a gainatat un porumbel pe camasa impecabila pentru interviu. De ce tocmai pe mine? te intrebi. Bunica ar spune: Pentru ca D-zeu te iubeste, asta insemna noroc. Hmm...nu stiu ce sa zic, vreau jobul ala mai mult decat pata mare si gretoasa ,,plina cu noroc'' de pe camasa mea.
Pe de alta parte viata ar fi cam fada fara toate astea, nu?
luni, 5 august 2013
Fumator sau fraier? Asta-i intrebarea.
Eu personal m-am saturat de toti fumaciosii, bine nu de ieri de azi, de mult. Da, o spun pentru ca nu fumez. Mai mult, mi s-a acrit sa ma inec cu fum peste tot pe unde merg si sa ma simt ca un om cu probleme in locurile publice, unde ma inchid intr-o camera mica, separata si izolata bine, ca si cum as avea o boala venerica. Ei il numesc ,,Loc pentru nefumatori''. Zici ca e gradina zoo. Acolo ar trebui sa stea fumatorii, iar lumea s-ar uita prin geam la ei ca la maimute. Cum ar fi? Se intampla prin alte tari civilizate.
Sa nu spun ca miros din cap pana in picioare a fum: parul proaspat spalat, hainele toate ( adica toate,toate), pana si pielea, deci sunt fumatoare pasiva cu acte in regula.
Cand eram eu mica, ii credeam speciali intr-un sens bun, pe cei care fumau si ma gandeam ca trebuie sa fie oameni importanti daca fac asa ceva. Ai mei nu fumeaza si deci fumatorii erau intr-un univers paralel si deosebit, in ochii mei. M-am facut si eu mare si m-am prins cum statea treaba de fapt.
De ce fumeaza oamenii din jur sau de ce fumezi chiar tu (cateva idei de la un nefumator):
- pentru ca grupul de colegi smecheri(la care aspiri din motive nu foarte clare) fumeaza, tu nu faci parte din el si deci cam asta e biletul de intrare. Brusc te simti important si apreciat si mama cine mai e ca tine. Dupa vreo doua luni de fumat infatil incepi sa faci faze cu amicii nefumatori: ,,Aaa, tu nu fumezi?!'' si le arunci privirea aia de sus, atotstiutoare, pe care ai primit-o si tu pe vremea cand nu fumai. Nu salvezi vieti, wake up!
- din curiozitate, iar acum ca tot te-ai apucat doar nu o sa dezertezi din grupul social ,,la tigara''
- din inconstienta - ,,hai bai, incearca si tu!'' si pasul a fost facut
- pentru ca ai tai fumeaza si tu astepti de mult momentul - daca asta ai vazut in familie nu insemna ca e bine si ca ai dreptul sa nu-ti folosesti creierul.
- baiatul ala bun, dragut si mai stiu eu cum, la care salivezi, nu te vede si brusc iti descopera existenta pe planeta, datorita tigarilor. Nu crezi ca e o problema aici?
- la tigara vin idei bune, se leaga prietenii, e un cerc social pana la urma dar nu trebuie sa va lege o dependenta nociva ca sa va imprieteniti. Si ,,extraterestrii'' de noi(nefumatorii) avem prieteni nu suntem, autisti.
- ,,daca nu fumezi, nu existi'' - un principiu fals, care se afla acolo in fundul creierului tau si nu vrei sa recunosti.
- ,,frate, ma relaxeaza!'' - dar nu va intrebati cum ne calmam noi restul? Ba o ciocolata, ba un serial e simplu, nevoia de tigara e in capul tau, si eu ma arunc in cutia cu bomboane cand sunt stresata. Da inteleg! Dar nu e ciudat ca tu ai nevoie de tutun pentru a te calma? Suna un prieten, vorbeste cu cainele, cu peretii, tipa, urla, mananca stixuri sau ciocolata belgiana. De ce ai nevoie de fum?
- te crezi distins - tu si cu restul din cercul tau de fumaciosi, noi restul nu avem aceeasi parere.
- spui ca poti sa te lasi oricand, dar nu vrei. Nu asta e raspunsul ti-e frica de ce cred oamenii din cercul afumat. O sa scazi dramatic in ochii lor.
Vine si momentul in care esti dependent - ei acum e nasol, pentru ca pe lista prioritatilor sunt asa:
1. Tigari
2. Cola/Cafea
3. Mancare...
Mi se pare o aberatie sa dai 13lei sau 15lei, cat costa un pachet nenorocit de tigari, daca faci un calcul deschizi un cont frumusel in banca. Pentru 13,5lei pachetul pe zi, mi-a dat cam atat 4927,5lei, iar pentru 15lei - 5475lei. Si uite cum s-a facut de o vacanta draguta. Dar sa presupunem cu nu banii sunt problema.
Sunt de parere ca oamenii care fumeaza nu se respecta si nu se iubesc pe sine. E ca si cum te-ai automutila. Fumatul seamana cu un ritualul zilnic de infrumusetare (baie, spalat pe dinti, crema, parfum, deodorant, oja, rimel, haine curate) numai ca in sens invers - iti faci singur gura sa miroasa urat, iti imbatranesti pielea(recunosc un fumator de la o posta, se vede numai dupa pozitia buzelor si dupa pielea obosita vesnic, dintii sunt odiosi, vocea, si in final vorba aia, iti freci rinichii la icre cat poti de tare. Si daca tot nu vrei sa te lasi, fumeaza nene la tine in casa cu geamurile inchise si vezi daca iti place, ca nu suntem noi obligati sa-ti suportam dependentele, viciile sau piticul disperat dupa atentie din creier.
Dupa momentul asta viata ta poate sa decurga normal fara probleme, dar exista varianta cand de nicaieri, incepi sa te faci scrum incet, incet, dinspre plamani spre restul din tine si te stingi de tot. Pentru ce? Pentru o tampenie. Si problema nu e ca te duci mai repede si mai nasol ca altii, dar sunt oamenii aia de-I iubesti pe langa tine. Ei te adora atat de tare incat se sting si ei pe langa tine si se sfasaie de necaz ca nu ai vrut sa te trezesti la realitate si ei nu au nici macar o putere. Suna pueril si la fel ca tot ce ai auzit si citit pana acum.
Tot ce am scris mai sus vine din cauza a doua piese lipsa din puzzle-ul ,,Oamenii pe care ii iubesc enorm pe planeta asta''...
P.S. acum ca am terminat poti sa fugi la o tigara!
Sa nu spun ca miros din cap pana in picioare a fum: parul proaspat spalat, hainele toate ( adica toate,toate), pana si pielea, deci sunt fumatoare pasiva cu acte in regula.
Cand eram eu mica, ii credeam speciali intr-un sens bun, pe cei care fumau si ma gandeam ca trebuie sa fie oameni importanti daca fac asa ceva. Ai mei nu fumeaza si deci fumatorii erau intr-un univers paralel si deosebit, in ochii mei. M-am facut si eu mare si m-am prins cum statea treaba de fapt.
De ce fumeaza oamenii din jur sau de ce fumezi chiar tu (cateva idei de la un nefumator):
- pentru ca grupul de colegi smecheri(la care aspiri din motive nu foarte clare) fumeaza, tu nu faci parte din el si deci cam asta e biletul de intrare. Brusc te simti important si apreciat si mama cine mai e ca tine. Dupa vreo doua luni de fumat infatil incepi sa faci faze cu amicii nefumatori: ,,Aaa, tu nu fumezi?!'' si le arunci privirea aia de sus, atotstiutoare, pe care ai primit-o si tu pe vremea cand nu fumai. Nu salvezi vieti, wake up!
- din curiozitate, iar acum ca tot te-ai apucat doar nu o sa dezertezi din grupul social ,,la tigara''
- din inconstienta - ,,hai bai, incearca si tu!'' si pasul a fost facut
- pentru ca ai tai fumeaza si tu astepti de mult momentul - daca asta ai vazut in familie nu insemna ca e bine si ca ai dreptul sa nu-ti folosesti creierul.
- baiatul ala bun, dragut si mai stiu eu cum, la care salivezi, nu te vede si brusc iti descopera existenta pe planeta, datorita tigarilor. Nu crezi ca e o problema aici?
- la tigara vin idei bune, se leaga prietenii, e un cerc social pana la urma dar nu trebuie sa va lege o dependenta nociva ca sa va imprieteniti. Si ,,extraterestrii'' de noi(nefumatorii) avem prieteni nu suntem, autisti.
- ,,daca nu fumezi, nu existi'' - un principiu fals, care se afla acolo in fundul creierului tau si nu vrei sa recunosti.
- ,,frate, ma relaxeaza!'' - dar nu va intrebati cum ne calmam noi restul? Ba o ciocolata, ba un serial e simplu, nevoia de tigara e in capul tau, si eu ma arunc in cutia cu bomboane cand sunt stresata. Da inteleg! Dar nu e ciudat ca tu ai nevoie de tutun pentru a te calma? Suna un prieten, vorbeste cu cainele, cu peretii, tipa, urla, mananca stixuri sau ciocolata belgiana. De ce ai nevoie de fum?
- te crezi distins - tu si cu restul din cercul tau de fumaciosi, noi restul nu avem aceeasi parere.
- spui ca poti sa te lasi oricand, dar nu vrei. Nu asta e raspunsul ti-e frica de ce cred oamenii din cercul afumat. O sa scazi dramatic in ochii lor.
Vine si momentul in care esti dependent - ei acum e nasol, pentru ca pe lista prioritatilor sunt asa:
1. Tigari
2. Cola/Cafea
3. Mancare...
Mi se pare o aberatie sa dai 13lei sau 15lei, cat costa un pachet nenorocit de tigari, daca faci un calcul deschizi un cont frumusel in banca. Pentru 13,5lei pachetul pe zi, mi-a dat cam atat 4927,5lei, iar pentru 15lei - 5475lei. Si uite cum s-a facut de o vacanta draguta. Dar sa presupunem cu nu banii sunt problema.
Sunt de parere ca oamenii care fumeaza nu se respecta si nu se iubesc pe sine. E ca si cum te-ai automutila. Fumatul seamana cu un ritualul zilnic de infrumusetare (baie, spalat pe dinti, crema, parfum, deodorant, oja, rimel, haine curate) numai ca in sens invers - iti faci singur gura sa miroasa urat, iti imbatranesti pielea(recunosc un fumator de la o posta, se vede numai dupa pozitia buzelor si dupa pielea obosita vesnic, dintii sunt odiosi, vocea, si in final vorba aia, iti freci rinichii la icre cat poti de tare. Si daca tot nu vrei sa te lasi, fumeaza nene la tine in casa cu geamurile inchise si vezi daca iti place, ca nu suntem noi obligati sa-ti suportam dependentele, viciile sau piticul disperat dupa atentie din creier.
Dupa momentul asta viata ta poate sa decurga normal fara probleme, dar exista varianta cand de nicaieri, incepi sa te faci scrum incet, incet, dinspre plamani spre restul din tine si te stingi de tot. Pentru ce? Pentru o tampenie. Si problema nu e ca te duci mai repede si mai nasol ca altii, dar sunt oamenii aia de-I iubesti pe langa tine. Ei te adora atat de tare incat se sting si ei pe langa tine si se sfasaie de necaz ca nu ai vrut sa te trezesti la realitate si ei nu au nici macar o putere. Suna pueril si la fel ca tot ce ai auzit si citit pana acum.
Tot ce am scris mai sus vine din cauza a doua piese lipsa din puzzle-ul ,,Oamenii pe care ii iubesc enorm pe planeta asta''...
P.S. acum ca am terminat poti sa fugi la o tigara!
sâmbătă, 3 august 2013
Marea iubire a lui Sebastian sau emotie interbelica
Am asteptat cu emotie aceasta piesa. Si emotii de diverse feluri am simtit pe tot parcursul ei.
Pentru cateva momente am vazut in Leny pe bunica, care-mi povestea acum cativa ani, de tineretea ei, de iubiri si de cum era atunci.
Dulce si inocenta, cu caldura si pasiune, Leny ne-a dus in anii 30; ce decor? ce costume? Leny Caler a fost pe scena iar decorul si costumele ar fi fost prea mult. Mihai Sebastian isi face aparitia ca indragostit de ea, apoi ca dezamagit de ea si piere treptat fara ca noi sa putem face ceva. Cat despre Stefan si Corina, au fost un fel de alter-ego-uri ale lui Mihai si Leny. Au declarant printre randuri adevarul ce se astepta rostit.
Am amortit in scaun; mai intai din cauza pozitie inconfortabile, apoi din cauza emotiei. Asa cred ca au stat toti spectatorii, pentru ca nu aveai cum sa-ti iei privirea si sa te rupi de poveste. Cand s-a stins luminile, parca s-a rupt un lant de tensiune in sala. Dar inima mi-a batut tare pana au plecat actorii de pe scena si a inceput muzica ambientala, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si uite asa 80 si ceva de minute au parut cateva secunde, in care o peveste de dragoste a prins viata din nou si s-a stins la fel ca originalul.
Cam atat despre seara asta, de la masuta din colt, in scaunul de spectator, am trait pentru putin emotii interbelice...
Pentru cateva momente am vazut in Leny pe bunica, care-mi povestea acum cativa ani, de tineretea ei, de iubiri si de cum era atunci.
Dulce si inocenta, cu caldura si pasiune, Leny ne-a dus in anii 30; ce decor? ce costume? Leny Caler a fost pe scena iar decorul si costumele ar fi fost prea mult. Mihai Sebastian isi face aparitia ca indragostit de ea, apoi ca dezamagit de ea si piere treptat fara ca noi sa putem face ceva. Cat despre Stefan si Corina, au fost un fel de alter-ego-uri ale lui Mihai si Leny. Au declarant printre randuri adevarul ce se astepta rostit.
Am amortit in scaun; mai intai din cauza pozitie inconfortabile, apoi din cauza emotiei. Asa cred ca au stat toti spectatorii, pentru ca nu aveai cum sa-ti iei privirea si sa te rupi de poveste. Cand s-a stins luminile, parca s-a rupt un lant de tensiune in sala. Dar inima mi-a batut tare pana au plecat actorii de pe scena si a inceput muzica ambientala, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si uite asa 80 si ceva de minute au parut cateva secunde, in care o peveste de dragoste a prins viata din nou si s-a stins la fel ca originalul.
Cam atat despre seara asta, de la masuta din colt, in scaunul de spectator, am trait pentru putin emotii interbelice...
joi, 1 august 2013
Am aterizat la concert
Stiam din multitudinea de reclame ca urmeaza sa cante Sting la noi. Imi place, dar nu destul de mult incat sa-mi cumpar bilet. Cu vreo doua zile inaite de concert imi spune mama ca i-ar placea sa mearga. In momentul ala, ma uitam pe facebook si ce vad? Concurs - castiga o invitatie la concertul Sting. M-am inscris, am uitat ca m-am inscris, si aud la radio cu o zi inainte ca abia astepta toata lumea concertul. Seara am intrat pe facebook si m-am uitat sa vad cine sunt fericitii castigatori. Citesc primul nume si al doile... mi s-a incetosat privirea; am citit iar si da era numele meu! Victorie, am castigat si eu ceva mai semnificativ decat bilete la film, am castigat bilet la concert. Nu e orice concert, e Sting. Mi-am ridicat invitatia, am facut poza pentru facebook si i-am convins pe ai mei sa-si cumpere bilete.
Cat despre concert, e simplu: Mi-a placut atat de mult incat data viitoare imi cumpar bilet! A fost intens, relaxant, placut si a fost o bucurie pentru suflet si timpane. Ploaia a inceput dupa ultima melodie asa ca in loc de punct, la sfarsitul unei experiente frumoase.
Sunt de parere ca arta este hrana pentru suflet, asa ca abia astept:
Maine Marea iubire a lui Sebastian
In septembrie Cirque du Soleil - Alegria
In octombrie Hurts
Cat despre concert, e simplu: Mi-a placut atat de mult incat data viitoare imi cumpar bilet! A fost intens, relaxant, placut si a fost o bucurie pentru suflet si timpane. Ploaia a inceput dupa ultima melodie asa ca in loc de punct, la sfarsitul unei experiente frumoase.
Sunt de parere ca arta este hrana pentru suflet, asa ca abia astept:
Maine Marea iubire a lui Sebastian
In septembrie Cirque du Soleil - Alegria
In octombrie Hurts
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)