Experienta BCU

A venit momentul sa ma duc impreuna cu echipa mea de proiect, la BCU, pentru ca avem nevoie de suport teoretic pentru tema noastra.
Am asistat la cel mai complicat sistem posibil. Am ajuns ude leoarca, pentru ca ploua cu galeata si ne-am plimbat cu genti si haine pe la parter pentru turul de orintare. Apoi, ne-am dus sa ne facem abonamentul. Cand tantela de la ghiseu a aflat ca facem pentru o singura zi, s-a cam dezumflat. Acolo, am primit un card colorat. Ne-am lasat hainele&umbrelele la garderoba si am primit un numar. Numarul l-am bagat in geanta. Cu primul card colorat si buletinul ne-am dus la ghiseul din fata, de unde am primit cheie pentru dulap si card de acces. Ne-am lasat gentile in dulapioarele de acolo si ne-am umplut buzunarele cu pixuri, telefon, portofel, foi, servetele si cheia de la dulap. Practic am golit continutul gentii in buzunarele pantalonilor. Am ajuns la usa bibliotecii am scanat cardul. Intr-ul final eram inauntru!!! Acolo am cautat vreo jumatete de ora si nu am gasit nimic. Am gasit in sfarsit o carte, mi-am rezervat locul in sala si am pornit catre etajul trei.
Intram in sala si ne intampina cea mai prost dispusa persoana din lume. Usor iritata ca ne-am permis sa o stresam ne spune sa asteptam pe locurile noastre ca vine ea sa ne arate. Se intoarce mai sictirita, ii dau foaia cu informatiile despre carte. Inainte de cota am trecut S6(sala 6)ca sa stiu unde ma duc.
Absolut lezata de ce am facut, imi spune: ,,Sa nu mai scrieti niciodata aici sala!'' - in conditiile in care foaia e pentru uzul meu personal si pot sa desenez si draci pestriti pe ea. Ii spun ca am notat ca sa stiu unde ma duc si spune abatuta ,,bine''. Vine momentul sa parasim sala si imi zice sa semnez intr-un caiet. Femeia asta a explicat cu atat de mult har, incat am inteles gresit. La limita chefului inexistent si sub presiunea de femeie nemaritata, se rasteste obraznic la mine: ,,domnisoara, nu intelegeti limba romana???'', iar eu ii spun ca NU!!! in felul in care explica ea.
Trecem peste si ne mutam in cantina. Ordinea lucrurilor, arajanta in acelasi stil complicat. Servetele sunt la casa, painea o tii in mana sau pe tava, ceea ce nu e deloc igienic. Sa nu va povestesc cum a fost mancarea, raportul calitate/pret - inexistent! Si ca totul sa fie suberb, o oaie vorbea in gura mare la telefon, bine nu vorbea, bahaiaaa!!!:))
La final cand am plecat, ne-am impleticit in actiuni de dus cardul adus tichetul, luat geanta ca sa putem sa ne imbracam si dinastea. A fost un adevarat preludiu inainte de plecare...
In rest ziua mea a fost superba!

Viata la bloc II

Acum vreo doi ani, coboram in graba scarile din bloc. De ce in graba? pentru ca eu tot timpul ma grabesc. Si in timp ce inventam o scuza pentru cand ajung cu 30 de minute mai tarziu la ora, ceva ma prinde de picior si ambele picioare mi se impleticesc. Reusesc sa ma prind cu o mana de balustrada si sa ma salvez de la o cazatura zdarvana.
Nervoasa, ma uit sa vad ce lighioana cu tentacule voia sa-mi rupa un picior. Draguta de ea, nu era altceva decat o floare agatatoare. Mai mult, toate treptele scarii aveau fiecare cate un ghiveci cu tentacule. Erau asezate strategic, ca in cazul in care nu te impiedici de prima, pana jos sigur sa te agate una. Am retinut ca design-ul de scara de bloc se regasea la etajul 1.
Peste cateva zile vine tata nervos, ca era sa-si rupa gatul pe scara. Tata se enerveaza incredibil de rar. Asa ca ne-am unit puterile si am adunat florile de pe scara, le-am pus la usa stapanei de drept. Cand spun la usa, spun lipite de usa si erau in jur de 20.
Cateva saptamani nu am mai avut probleme cu florile, efectiv s-au evaporat. Ei bine a venit ziua in care vecina, draguta de ea, si-a scos iar florile la aer pe trepte. Ei bine de data asta, imi pare rau pentru flori, dar au sfarsit intr-un mod ceva mai revolutionar: Tandari.
De cateva luni au inceput sa se adune florile pe mai multe etaje pe spatiul dintre etaje.
Mi-am propus, in conformitate cu blicul meu tinta format din vecini, sa incep campania ,,AVEM FLORI BUNE PENTRU FURAT, Va asteptam cu drag intre etajele 5 si 6!
De ce fac asta? Pentru cine nu stie scarile blocului sunt acolo pentru evacuare. Nu sunt sere de flori, depozit de mobila sau bidoane, calorifere sau mai stiu eu ce alte vechituri nu-ti mai incap prin balcon.

Sa fluieram baietii, zic!

In urma unui focus grup nocturn,format din trei fete, am tras concluzia ca orice fata care, in fiecare zi din an, se imbraca cu fusta si asorteaza niste pntofi cu toc este fluierata de cel putin un exemplar de sex maxculin.

Nu, nu ne place asta, ca nu suntem exponate pe strada. Ma gandesc deci, la o ziua in care noi fetele o sa incepem sa fluieram disperate baieti pe strada: ,, Ce faci frumosule? ce craci misto ai!'' Eee cum e asta si daca esti genul cu tupeul la tine mai intai ii dai baiatului o palma peste fund, ca doar trece pe acolo ca sa poti avea o mini experienta cu produsul. Dupa asta ii spui ,, Manca-ti-as ochii aia ai tai frumosi! Aaa te rusinezi, uite fata se rusineaza, ai lasa ca stiu ca-ti place!
Si care e pericolul pentru sarmanii baieti, in cazul in care s-ar rasturna lumea? Ei bine, noua fetelor ne plac tot felul de barbati; asa ca nu poi sa-ti arunci pe tine un tricou si niste blugi pentru ca avem o categorie separata de admiratoare pentru fiecare tip de barbat. De exemplu am aflat d ecurand de ,,Societate secreta a iubitoarelor de barbosi''.  Nu aveti cum sa scapati, ziua in care fetele o sa fluiere si hartuiasca verbal, baieti pe strada se apropie, asa ca vedeti ce purtati:))

Viata la bloc...

Ma gandeam ca azi am sa scriu pe seara, cand ma intorc de la examen. Dar nu am rezistat tentatiei, pentru ca mancam putin mai devreme si am avut o revelatie. Eu nu mananc niciodata, dar niciodata singura. Nici macar cand beau apa, in bucatarie, nu sunt singura. Poate va ganditi ca sunt cu ai mei, cu prietenii, cu pisica sau ascult muzica. Nici nu aveti idee, e mult mai mult decat atat... eee e bine acum ca esti curios, am sa descriu fenomenul de la inceputul lui.
Acum un an am inceput sa aud niste tipete ingrozitoare de fiecare data cand ma duceam in bucatarie, tipete, ce zic aici? Urlete. Am aflat ulterior ca veneau de la puiului de vecin, o fetita nou aterizata pe planeta, in blocul meu. Am zis primele luni ca are colici si na ce sa fac, plange. Asa azi, la fel maine, trecusera 6 luni, totusi cati colici sa aiba. Acum dupa 1 an si ceva, cand nu urla ca din gura sarpe,stim! Nu sunt acasa. Si se aude LINISTEAAA!!! de Paste am avut cateva zile de liniste. Azi ne-am auzit ca in fiecare zi,  a fost apogeul ultimelor saptamani, cred ca a atins o noua octava. Cu ocazia asta un neuron de-al meu si-a dat demisia.
Ce am constatat este ca vecinii mei s-au mutat cu totii in bucatarie, sunt acolo mereu, ai senzatia ca traiesc in perete si te urmaresc prin niste gauri din zidul comun. Cand apari in bucatarie apasa butonul ON si copilul incepe sa urle ca ars. UAAAAAAAAAAAAAA!!!!!UAAAAAAA!!!

Angajati fara chef vs oameni normali

Intalnesc in fiecare zi oameni, in general vanzatori de ceva, care pur si simplu imi strica ziua.
Vinerea trecuta, pe la 4 jumatate dupa-amiaza, m-am dus impreuna cu o colega sa xeroxam minunata carte pentru examen. Intram noi la Rosetti intr-un lacas de multiplicat si ii spunem lui nenea multiplicatorul, ca avem o carte cu 180 de pagini  si vrem sa stim cat dureaza.
Nenea: ,,Aaa pai stiti ca eu plec in 20 de minute si oricum, e gata maine''(in conditiile in care omul, statea pe scaun si se juca pe telefon).
 Noi: ,,Dureaza 20 de minute sa multiplicati carticica asta???''
Nenea: ,, A nu! dar stiti e vineri!
De aici am tras concluzi ca vienri e pacat sa xeroxezi o carte.
Vine sambata, cartea cu pricina ramane la colega. Ea cauta disperata xerox deschis, nu gaseste, asa ca ne intalnim la mine in cartier sa-mi dea cartea(trebuie sa o citesc pana marti la examen). In drum spre punctul nostru de intalnire, vad ca e deschisa usa la un xerox de la parterul unui bloc. Imi iau fata si vocea de dulcica si intru - programul pe usa : sambata pana la 16. Era 17!!!
- ,,Buna ziua(zic eu inocenta), mai e deschis la xerox?
- ,,Nu! spune nenea, dar imi intinde mana zambind.
Socata ii spun ca nu am cartea, o astept pe colega, si ce sa vezi? Omul spune ca ne asteapta. A venit colega cu mult plimbata carte si in vreo 7 minute aveam cartea xeroxata si indosariata, intr-o sambata la ora 5 jumatate.
Concluzie: Nenea2 de la coltul blocului sta peste program, este amabil si-ti rezolva problema. Nenea1 din centru nu are nici macar o apasare, ca doar e vineri!

Azi in pasaj la universitate ma duc sa intreb la o agentie renumita de la noi, de oferte pentru vacanta in Europa. Tipa din spatele laptopului ridica o privire ingretosata si ma intreaba: ,,UNDE?" ii spun ca nu m-am hotarat, ea vrea sa stie cu orice pret unde asa ca o intreb de croaziera. Aaa pai normal ca nu au oferta printata, dar au site. In conditiile in care se aflau cu standul la un targ de oferte pentru vacanta. Christian Tour(na ca am spus si firma!) nu are oferte printate pentru ce vrei tu sa cumperi, are in schimb oferte cu ce vrea sa te faca sa cumperi. La standul urmator Marshall, erau cat pe ce sa ne trimita direct in croaziera:)))

Asa e cand ti se urca brandul la cap. Cultura organizationala? ce e aia???

Duminica dinainte de examen

E duminica, ceea ce inseamna ca inevitabil urmeaza luni:( si cum ieri mi-am exacerbat eul creativ pe celalalt blog al meu(http://sewcutandglue.blogspot.ro/), azi trebuie sa citesc o carte pentru examenul de marti. Bineinteles ca am citit timp de 4 ore. De fapt, am citit cam 1 ora din astea patru, in rest am mancat ciocolata, ca nu cumva sa lesin de la atata stres cauzat de citit, mi-am facut manichiura pentru petrecerea de diseara(am sa adaug mai multe informatii pe blogul creativ sau poate si aici - in functie de cum decurge seara), ma gandeam serios sa-i fac baie pisoiului meu - doar stim cu totii cat de important este sa ai un animal de casa curat - dar a facut deja baita semestriala. Pentru un moment am fost tentata sa fac putina curatenie in sifonier, dar am fost salvata de un comunicat de presa. Din pacate a durat 10 minute, infernal de scurte sa scriu comunicatul, deci m-am intors la citit.
Cand se apropie examenul cu pasi repezi, incepi sa speri dubios de tare, la un moment pe care in mod normal il detesti. Acel  moment odios, in care mama da buzna la tine in camera cu privirea ei taioasa si-ti spune ca nu faci nimic, si te pune inevitabil sa faci ceva enervant. Ei bine nu s-a intamplat asta pentru ca in ultimele saptamani mi-am respectat sarcinile de acasa.
Bine, mama crede ca nu fac nimic de fiecare data cand ma prinde lipita de laptop( sau cand ma uit la Apropo TV. Familia nu intelege ce inveti tu la facultate si considera statul si uitatul la reclame si campanii pe net, o chestie cu adevarat dementa.
Ei bine noroc cu blogul, ca doar e musai sa scriu pe el, am scapat pentru vreo 15 minute de citit si cum e aproape 4 jumate incep sa ma pregatest sufleteste pentru party! Cat despre citit, am sa umplu naoptea pre-examen cu asta...

Drama unei dependente de ,,fac ce-mi place''

,,Cand ma duc nopatea la culcare, ma gandesc la ce rochita sa mai croiesc maine dimineata'' - zise Purple, prietena apropiata, care are indeletniciri de pierdere a timpului similare cu ale mele:D.
M-am gandit la ce-a a spus ea si m-am surprins foarte des in ultima vreme schitand o fusta, o bluza sau o rochie cu volanas, inainte sa ma fure somnul.
La campanii de publicitate, recunosc ca nu am reusit sa ma gandesc. Imi place lumea asta a advertisingului, dar totusi! Crezi ca faci ce-ti place si hop-top iti vine o noua idee de colier si apoi ii asortezi si o bratara...poate ar veni bine cu o rochie maxi de culoare puternica.Daaa, chiar am un tipar in burda, hmm... si ar merge perfect cu snadalele mele nude. Care e concluzia? Ca din toata tinuta, am sandalele. Imi lipsesc restul pieselor, sa nu mai vorbim de geanta! Maine imi cumpar materialele necesare, poimainema apuc de treaba si pana duminica e gata tinuta!:x (inima mi se inunda cu o reala sau poate inchipuita bucurie si imi place!
 Ei bine, concluzia reala este ca moda asta imi fura cu siretenie mintea. Ceea ce incerc eu sa ma conving ca as vrea sa fac in viata, coboara dramatic pe locul 7.

Fenomenul Alice in tara minunilor

Oboseala imi da niste idei absolut bizare (ce-mi place cum suna  "bizar"). Cat m-am spalat pe dinti, am dezvoltat o teorie care explica oarecum ce se intampla cand intra in toaleta  o anume prietena Zeta(stie ea cine e).
Problema a pornit de la faptul ca atunci cand se duce la baie sta acolo cat sa-ti impletesti codite in spic de 3 ori.
Mi-am zis "mai nu dau eu atentie prea mare acestei activitati esentiale". Si ce am facut?  Cu prima ocazie mi-am aranjat cu multa atentie bluza in fusta, mi-am verificat sireturile de la pantofi si cum totul era in regula mi-am verificat mailurile de pe telefon si m-am dat cu parfum. Am hotarat sa ies. Zeta cand ma vede: "asa repede ai terminat!"
Hmm... mi-am dat seama cand contemplam cu periuta pe gingie, ca vasul de toaleta e mai mult decat taramul microbilor, e o adevarata viziuna de iepure magic. Zeta cand iese din baie are un zambet lataret pe fata, fredoneaza o melodie si zici ca a stat 1 minut acolo. Dupa atata fericire nu poate sa fie decat tara minunilor in WC. (Se aplica pe toate femeile tip Zeta care nu mai ies neam din baie in timp ce tu faci coregrafie balanganita in holul baii)

Asa m-am trezit eu azi...

In autobuz, in drum spre unirii m-am asezat. Dormitam in liniste cu ochii deschisi pe scaunul meu, cand o voce gafaita imi perturba pseudo-somnul. Pe scaunul de peste culoar se aseaza, pare-se o angajata Metrorex, care simte nevoia sa-i motiveze vecinei de scaun ca are probleme cu sanatatea si de asta trebuia sa sada. Vecina a muscat momeala si imediat a compatimit-o, a inteles-o si gata s-a format legatura! De aici pana la faptul ca fiica cea mare a vecinei de scaun are un sot neispravit a fost un pas mic.Am aflat ca doamna Metrorex a lucrat in timpul furtunii de alaltaieri si nu a stiut de vremea năprasnica, dar a fost foarte socata. Vecina de scaun avea perdelele trase deci nu a auzit nimic. Si cum comentau ele asa despre vreme, vecina a si inserat faptul ca locuieste intr-un bloc nou de la Unirii pe scara cu minunatul ei fiu. De aici discutia a ajuns la faptul ca blocurile din tineretului sunt facute din placi de beton si ca la cutremur cad sigur. Femeilor le place drama...si inca mult de tot. Dupa ce au inventariat si copacii cazuti la furtuna, vecina subtil de tot a prezentat faptul ca fiica sa locuieste in berceni si e putin invidioasa pe fratele care sta pe scara cu mama comuna(vecina de scaun). Evident ca discutia s-a incheiat la statia mea cu urari de prosperitate si sanatate intre cele doua vecine de scaune. Uite asa se leaga prieteniile!

Prima postare cu tot ce-mi trece prin cap

De mult tot vreau sa-mi fac un blog despre lucruri pe care le vad, le simt, le traiesc. Azi am spus: e momentul.
M-am gandit la un blog despre intamplari din autobuz cred ca am atatea povesti din autobuz, ca-mi trebuie o trilogie de romane ca sa termin. Dar senzatia ca traiesc in autobuz, e slava cerului o senzatie si atat. Imi extind astfel domeniul de discutie catre experiente urbane si sociale.
Pentru numele blogului nu am zabovit mult, pentru ca l-au ales ai mei acum 21 de ani si suna bine, e comun din cate imi spune blogger, asa ca am adaugat initiala celui de-al doilea prenume la mijloc.
Dupa mai mult de o saptamana in care dorm de la frumusica ora 4 pana cand am noroc, azi am incheiat o experienta frumoasa numita Creativity Blueprints. Nu am castigat noi(eu&echipa), dar orgoliul meu cat casa poporului spune ca am fost cei mai buni.