Incepe de dimineata, dragalasul de el, vecinul de la 6, iar da gauri cu bormasina. Nu pierde vremea, la 8 dimineata da drumul la treaba. Sunt si zilele triste in care vecinul si-a terminat de renovat casa a 15-a oara anul asta. Dar sti tu canalul ala de pe straduta? Da, sigur il sti ca doar era sa cazi in el iarna trecuta. Acum a venit si momentul lui, au venit sa-l repare. Are ceva carii, pentru ca folosesc picamerul si suna infernal in capul tau, exact ca la dentist. Incepe sa-mi fie dor de renovarile vecinului. Sa nu ne scufundam prea tare in borcanul cu melancolie, sunt reduceri la gresie si faianta si doar stim cat de mult adora sa-si reinoiasca baia, in fiecare toamna.
Tanti Mimi de la 4 vorbeste in fiecare samabata dimineata la 7, cu sora din Husi. Asa sunt batranii, cad din pat in acelasi timp cu gainile. Eu in timpul asta, nu dorm...cum as putea cand, ele fac schimb de retete medicinale si retete de bucate cu volumul dat la maxim. Ce nu inteleg este cum nu le place muzica data tare, cand ele urla in tramvai la telefon sau de la unele la altele, pe banca in parc.
Acum sunt in statie la soare, caci sub singurul petic de umbra e un morman de pensionari. Ii inteleg si pe ei, dar daca nu vine autobuzul in 5 secunde, simt cum ma prabusesc.
In autobuz e Circ&Variete sau Teatrul de Revista, de toate pentru toti. Incepand cu mirosuri dubioase, acrobatii de varsta a 3-a printre scaune , persoane ciudate, inimi ranite, certuri conjugale sau de familie, copii razgaiati si evident pervesi. Sunt momente in care sper ca mi-a expirat abonamentul si ma da jos controlorul cu cateva statii mai devreme. Din pacate sunt un cetatean prea responsabil.
Crezi ca salvarea e metroul.Ti se pare! Da, da! La orele de varf, exact cand si tu ai treaba, e la fel ca in masina, autobuz, pe bicicleta si pe strada. Daca ne-am grabi toti, parca am rezolva ceva. Dar nu, e un tip caruia ii ajungi pana la cot cu ceafa lata, pe care nu poti sa-l depasesti. Nu are cum sa te vada sigur te loveste cu geanta lui de dus la sala; mai e cardul de sms-isti care tasteaza frenetic in timp ce se tarasc ca melcii. Si oamenii de pe contrasens, care vin ca buldozerul. Treci daca poti!
Ajungi acolo in intersectia unde ai treaba, dar parca toata lumea sta si se uita dupa stele in mijlocul zilei. La stop, iti tragi sufletul. Mai e putin, inca putin, traversez si gat...S-a gainatat un porumbel pe camasa impecabila pentru interviu. De ce tocmai pe mine? te intrebi. Bunica ar spune: Pentru ca D-zeu te iubeste, asta insemna noroc. Hmm...nu stiu ce sa zic, vreau jobul ala mai mult decat pata mare si gretoasa ,,plina cu noroc'' de pe camasa mea.
Pe de alta parte viata ar fi cam fada fara toate astea, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu