Orasul pustiu dogoreste sub soarele asta dintos. Toata lumea e la mare, se inghesuie unul peste altul pentru soare. In Bucuresti avem locuri libere cat cuprinde, fata in fata cu soarele, nu-I nimic avem noi mai mult soare acum.
Strada mea, in general, e pustie, am senzatia ca vad in fiecare zi aceeasi 10 oameni cum merg agale spre serviciu. Cel mai socant lucru este ca avem mult mai multe masini decat vecini. Acum in august, ne bucuram de locuri libere de parcare si mai putine claxoane. Oamenii au disparut.
Pe la 4 jumate am depistat un grup mare de turisti, ma bucura asta, desi e o senzatie ciudata. Am impresia ca vad o specie rara de oameni cum misuna prin oras. Dar e frumos sa descopere si altii ce ascunde orasul nostru.
Ma intreb de ce vreau mereu inapoi in Bucuresti cand sunt plecata. E pentru ca Bucuresti este acel ,,acasa'' al meu. Bun si rau cum e, eu il ador.
Am luat o gura de Teatru in seara asta, in bataia vantului din Centrul Vechi. De pe scaune din plastic, chiar in Piata Festivalului, am ras si ne-am incantat. Cu ocazia Festivalului Bucurestii lui Caragiale pana pe 15 septembrie vedem teatru cu intrare libera, in fiecare seara.
In materie de futurism bucurestean, ne-am pricopsit cu un ,,cel mai inalt bloc din Romania'' construit pentru birouri. Sky Tower se intituleaza, englezeste vorbind si se viziteaza gratis. Cu prima ocazie, incerc sa-mi infrang ingrozitoarea frica de inaltime, asta numai vinerea cand e deschis publicului larg. Abia astept sa vad cum se vede Bucurestiul de sus, pentru ca de la sol il vad in fiecare zi.
Cam atat cu sambata asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu