Imi e frica de intuneric, dar universul are grija de ideile mele, cu precadere noaptea. Cate si mai cate idei imi umbla aiurea prin cap dupa miezul noptii. Sa nu o dam in lucruri perverse. Noaptea scriu pe blog, ma apuc sa desenez, incep sa decupez te miri ce sau imi pictez harta lumii pe perete, e cam 2:30 am si nu-mi e somn deloc. Acum nu-mi mai e frica de intuneric, am capul plin cu beculete si scriu...schitez, desenez. Noaptea e magica, e pentru mine si gandurile mele, imi sta la dispozitie cu linistea ei, cu lumina obscura, cu tot somnul din jur. Parca's in Frumoasa din padurea adormita, numai ca eu sunt treaza si restul padurii de beton, doarme.
Magia asta nu tine non-stop si nici inspiratia nu e fara limite, vin nopti in care cad in extrema gandurilor rele, viselor urate si obositoare, noptilor galagioase si mohorate de ploi, nopti in care imi e frica iar de intunericul fara idei si caut orbita de somn ceva de care sa apuc. O farama de creativitate. Dar trebuie sa mai si dormim, nu? Au si altii nevoie de el, de intuneric. Asa ca revin ofuscata si posomorata la vechile mele apucaturi: ori adorm cu televizorul dechis, pentru ca linistea de afara si dinauntru imi provoaca durere in timpane, ori aprind toate luminile din casa cand ma duc la baie, sau ma strecor repede si cu ochii inchisi pana in bucatarie pentru un pahar cu apa. Daca ma intalnesc cu motanul in drumul meu terifiant prin bezna, sarim ca arsi amandoi. De ce ne-o fi frica? De intuneric, de necunoscut; sau poate in asteptarea noptilor magice imi conturez scenarii cu putina adrenalina...minte bolnava!
Un lucru e cert, lucrurile interesante se nasc din oboseala, stres si intuneric.
P.S. am scris asta intr-o noapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu