Azi după mirobolantul examen la semiotică, am nimerit la un alt examen. De data asta nu pentru restanță am fost acolo, ci pentru că voiam să vorbesc cu profa.
În sală era un mix foarte interesant de restanți, unii colegi de an, alții poate foști colegi ai părinților mei.
Și cum stăteam eu frumușel în bancă discutând cu profa despre tema pentru licență, zăresc pe banca unui nenea bătrân(de vreo 40-45 de ani) două telefoane. Mi-am imaginat că na, omul are un job important și nu se poate dezlipi de telefoane nici la examenul de restanță.
Văd că umblă la telefon, dar imi zic că a respins un apel. Își ridică fața din foaie și se uită la profă. Era roșu, roșu și curgeau toate apele pe el. Om în toată firea, care păstreză aparențele de serios (costum, cravată, servietă, smartphone) cu aer de businessman, ce face el? Copiază la restanță. Oho și cât a copiat! Până am plecat noi, sper că i-am purtat noroc și a reușit sa copieze bine.
Mi-ar fi plăcut să-l prindă profa și să văd cam cât de mare îi era rușinea. Oricum omul avea talent la asta, se pricepea exact ca un student in toată regula...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu