Carioca se duce in 3 zile...

Maria(6 ani), m-a așteptat astăzi nerăbdătoare câteva ore bune ca să vorbim și noi ca între fetițe. 

S-a asigurat că facem parte din aceeași categorie de vârstă și m-a întrebat:

- Auzi, tu ești la liceu sau așa ceva, nu?

- Nuu, l-am terminat, am terminat și facultatea, 15 ani de școală! i-am spus eu. S-a gândit puțin și apoi a zis:

- Și acum nu primești teme deloc, deloc?

- Deloc, deloc!

- Vreau să fiu fix ca tine când mă fac mare!

Genial! 

Mi-a făcut cadou o brățară din elastice îmbârligate, pe care a împletit-o chiar ea. Este magnifică!

Am hotărât că facem parte din aceeași categorie de vârstă și ne-am apucat de decupat și colorat. Ne-am mâzgălit într-un mare fel pe degete de la carioci. Maria m-a asigurat că se duce cam în trei zile pata aia de toate culorile. Acum m-am liniștit, uitasem ca nu se duce cu săpun.

Ne-am uitat la un fel de serial-desene-cu oameni și am auzit ,,ești prost și idiot” de câteva ori apoi ne-am mutat la reclame cu jucării. Aici am descoperit ca există un cățel de jucărie care face pipi. Maria i-a scris lui Moșu' să-i aducă potaia cu probleme la vezică și o geantă pe care o poate colora(ăsta da cadou, cred că vreau și eu una).

Mi-a arătat rochița ei de la balet și a făcut câteva piruete îmbrăcată cu rochița peste toate hainele pe care le avea pe ea.

Am mâncat pizza amândouă înghesuite pe un fotoliu și mi-a arătat cum să mă joc Minions pe telefon.

Un sfârșit de săptămână care m-a marcat cel puțin până miercuri, când o să se curețe carioca de pe degete...

P.S. și dacă tot vorbeam de jucării care fac pipi, am descoperit o serie de jucării deplasate și deplasate rău.

E ok să iarnă atunci când...

E ok să iarnă atunci când:

1. Vin sărbătorile și te uiți pe geam ce frumos ninge (no actual contact between you and the snow).

3. Împodobești bradul cu Hrușcă pe fundal și niște vinuț fiert.

2. Vin Moș Nicolae&Moș Crăciun cu grămada de cadouri direct sub bradul din casă (ei au sanie ce le pasă).

3. Facem cozonac și sărmăluțe, bem țuică fiartă...

4. Când ești la munte,  te dai cu sania, bei vin fiert, patine, skiuri și alte nebunii.

5. De revelion, te bati cu zăpadă, te îmbeți bine, te uiți la artificii, dansezi.(iarnă? no problem)

6. Până la sărbători orașul e plin de beculețe și târguri cu mâncare și băuturi calde.

Nu e ok să iarnă atunci când:

- se dau beculețele jos

- se închid târgurile de cadouri

- se termină toată mâncarea și băutura (doar ele te țineau în frigul crunt de afară)

- low budget la cadouri și orice altceva

- încep serviciul și facultățile

- back to real life: -10 grade, vânt, crivăț, zăpadă din belșug - căciula, geaca și bocancii nu rezistă

- realizezi că e noapte când pleci de acasă dar și când te întorci

- nu mai vine niciun moș...

Dragă Moș Crăciun,

Dragă Moș Crăciun,

   M-am gândit să-ți scriu anul acesta pentru că îmi e dor de tine și a trecut ceva timp de la ultima mea scrisoare. Noi ne știm de mult. Nu am uitat când mi-ai adus primul cărucior pentru păpuși dar și mașinuța aia cu telecomandă pe care am adorat-o atât de tare. Îmi rememoram toate năzbâtiile din ultimul an înainte să-ți scriu și îmi era frică că nu o să-mi înțelegi scrisul împrăștiat de clasa I. Când o rugam pe mama să-ți scrie, eram emoționată până peste poate. Împătuream împreuna scrisoarea, o puneam în scrumieră pe pervazul din bucătărie și îi dădeam foc. Fumul se ducea la tine acolo sus în norii albi și pufoși unde știam eu că este Polul Nord. După asta stăteam cumințică și așteptam ziua cea mare. Recunosc! Te-am pândit de câteva ori în sufragerie, dar am adormit de fiecare dată. Am renunțat să te mai pândesc, dar te-am auzit de câteva ori când eram atât de emoționată încât nu am putut să dorm. Îmi bătea inima aproape să-mi sară din piep până ajungeam la brad. Îți amintești când am fost la munte  la 9 ani și mi-ai lăsat cadoul acasă.? Nici eu nu te-am anunțat că plec, dar nici tu nu ai verificat să vezi unde sunt. L-am trimis pe tataie să verifice dacă îmi lăsasei cadoul sub brad. Era acolo, ca de fiecare dată!

   Apoi, am crescut și au început să apară zvonuri urâte de la copiii neastâmpărați care primeau nuielușe. Am învățat cu timpul că în fiecare dintre noi stă ascuns un mic Moș Crăciun care poate să facă minuni. 

   De data asta am să-ți trimit scrisoarea pe mail pentru că sunt convinsă că ai un smartphone și cine știe cu schimbările astea climatice unde ajunge fumul!

Îți mulțumesc pentru emoția copilăriei fericite,

Cu mult drag și apreciere,

Cel mai mare fan al tău!

P.S. Îți trimit totuși și varianta clasică, uită-te atent după fum!

https://www.youtube.com/watch?v=wjWcF1QJx1Y - listen to this!

sursa foto:http://ro.pinterest.com/pin/311522499195577234/

Pisic, pompieri, acțiune!

Stiti povestea cu pisica in pom si pompierii care o salveaza? Azi am dat peste un miau-miau care venea intr-o cutie din metal plina cu fire de curent, de pe trotuar. Cand mi-am dat seama ca e blocata o pisica in gaura de sub cutia de curent, am vrut sa fug. Ultima data cand am avut o pisica in copac, a trebuit sa se dea singura jos, dupa trei zile, pentru ca nu a vrut nimeni sa vina sa ne ajute. 

Raluca, prietena cu care am descoperit pisica, a insistat sa facem ceva. Ne-am apucat sa sunam la telefonul pentru interventii de la protectia animalelor. Oamenii astia nu stiu ce fac dar nu raspund la telefon si daca o fac spun ca ei dau informatii. Am incercat apoi la un numar care s-a dovedit ca apartine unui canal tv. Am sunat la 112 si am cerut legatura la Protectia animalelor, ei bine nu aveau legatura cu ei. Asa ca Raluca a sunat iar la 112 si expus problema: Pisica blocata intr-o cutie de curent, ce facem? 112 ne-a facut legatura la pompierii, Raluca a dat toate coordonatele locatiei si cand a inchis telefonul, ma asteptam la: „Nu au ce sa faca!”

- Deci?

- Au trimis un echipaj de pompieri!

- Cu masina rosie si nino-nino?

- Asa cred...

In cam 7 minute toata intersectia s-a oprit sa treaca o masina de pompieri cu girofarul pornit. Noi ne-am cam speriat pentru ca am chemat ditamai masina de interventii pentru o pisica. Le-am facut semn si ne-au raspuns. Ei erau pentru pisica noastra. Oamneii au fost foarte draguti si foarte incantati. Au vazut pisica, si au reusit sa o scoata din gaura aia oribila pana am venit noi cu pestele afumat(pentru ademenit). 

Am facut cunostinta cu mustaciosul cu gura mare. S-a cuibarit in bratele pompierului si parea linistit ca a scapat. In timp ce planuiam o campanie pentru infiat pisica salvata, pompierii s-au oferit sa o ia cu ei. Deci ce mai experienta! Acum pompierii au o pisica de crescut:D și noi ne-am ales cu o conserva de peste afumat ca amintire:))

Pozele pe care a reusit Raluca sa le faca lui Mustatea:X

Noaptea muzeelor la Bucuresti

Noaptea in care toate exponatele prind viata...da in Night at the museum. La noi, in Noaptea Muzeelor, orasul prinde viata. Azi am ajuns, intamplator, la World Press Photo Romania, Romanian Design Week, Palatul Voievodal Curtea Veche si Arhivele Nationale.

Am inceput cu Romanian Design Week si mi-a placut foarte mult. Pe langa locatia absolut superba, am vazut o gramada de idei si creatii care m-au bucurat. Hihi, ce oamenii talentati si destepti avem!

Apoi am ajuns la Palatul Voievodal Curtea Veche. Pana acum aveam senzatia ca sunt niste ruine, pietricele si bolovani. Am vazut un subsol reconditionat cu arcade din caramida rosie, foarte frumos si frig. Am ajuns la un nivel care pe o strada corespunde cu etajul 1 al cladirilor iar pe cealalta cu parterul, deci cu strada efectiv. 

Am plecat spre Arhivele Nationale. Nimic de povestit aici. O scrisoare catre Ferdinand si cateva poze vechi.

In final, in incercarea nereusita de a prinde un Mini Taxi, am ajuns la World Press Photo Romania.  Ma bucur ca nu am prins un Mini, pentru ca in loc de Mini, expozitia de fotografii de presa a fost foarte emotionanta si a merita vazuta.

Am facut cateva (mai multe) poze. Deci aruncati o privire si poate ajungeti la Romanian Design Week si WPPRomania.

Studentul la Publicitate

Da există specializarea asta și nu, nu filmăm reclame...

Programul arată cam așa:

- în primul an: mult prea mult timp liber

- în al doilea an: destul de mult timp liber

- în al treilea an: timp liber! ce e asta???

Cursuri despre publicitate - vreo 5

Cursuri despre publicitate relevante - 1 jumate

Cursuri despre publicitate care s-au ținut ca niște cursuri normale - 1

Proiecte:

Anul I - 2-3

Anul II - 3-4

Anul III - 3-4 pentru fiecare curs

Prezențe:

Anul I - veniți când vreți voi

Anul II - veniți și voi din când în când

Anul III - veniți la toate cursurile și la cele de la alte specializări dacă se poate

Semestrul 1 anul III - proiecte, proiecte și ăăă proiecte

Semestrul 2 anul III - proiecte, proiecte, alte proiecte, examene, o restanță sau două, aaa și licența și examen de engleză(o totală aberație) și examen de licență(trei materii hidoase care nu au legătură cu nimic și le-ai mai luat și data trecută, că altfel nu erai aici).

Cât despre practică, ei bine, pe asta au scos-o. S-au gândit la săracii de noi și la tona de proiecte inutile pe care trebuie să le facem pentru punctulețe și steluțe și sferturi de steluțe și au zis:

Până aici, sa scoatem practica, copiii ăștia nu au nevoie de ea!

Așa se duce studentul de la publicitate să se angajeze, iar tot ce știe să facă învățat din facultate sunt ppt.-urile. Ieei publicitatea.

this is BALI!

Bali...îmi scufund ușor tălpile în nisipul fin și auriu, ma gâdilă! E cald, dar un cald plăcut; adie briza și-mi flutură părul umed. Palmierii din spate îmi fac puțină umbră și e atât de liniște...apa e turcoise, clară ca sticla și caldă. Nu fac scufundări, nu e nevoie pentru apa e mult prea clară. Aș pluti pe saltea în derivă ore întregi și nu m-aș sătura de ce văd. Trag cu ochiul și acum în timp ce scriu, e ca un drog, nu mă satur. Atât de multă relaxare am mai simțit la yoga, dar nu e nevoie nici de yoga aici, trebuie doar să deschid ochii. Ascult Buddha Bar, pentru că altceva nu poți să asculți aici, pur și simplu am senzația că îmi cântă insula, în armonie perfectă cu apa, nisipul și copacii.
În zare se vede o barcă mică, plutește atât de liniștită, ca și cum duce o viață fără griji; plutește, se uită la pești, apoi la cer, apoi la apă, se uită și la plajă, apoi mai plutește puțin fără nici cea mai mică grijă. Fac pluta în apă și abia atunci îmi dau seama că mă înconjoară un albastru infinit, apă, cer și apă. Bancuri de pești mici trec din când în când și mă gâdilă pe spate...

Nu ai fost niciodată în Bali?
Trist! Absolut trist...
Ei bine, eu sau nici eu nu am fost...

P.S. - scriu aceste rânduri de pe canapeaua mea din sufragerie, în timp ce lucrez de prea multe ore la licență.
Nu ai fost niciodată în Bali? Eu îți sugerez să pleci chiar acum, ajungi imediat și poți să stai cât vrei!:X